Ieremia 34:22 - Biblia în versuri 2014

²² Dar poruncesc ca, înapoi, Să se întoarcă. El va bate, Cu oastea lui, astă cetate Și are să îi pună foc După aceea, ăstui loc. Cetățile-n Iuda zidite Vor fi, în urmă, pustiite, Căci n-o să poată nimenea – Apoi – în ele, să mai stea.”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²² Iată, voi da poruncă, zice Domnul, și-i voi aduce înapoi la cetatea aceasta. Se vor lupta împotriva ei, o vor cuceri și îi vor da foc. Voi preface cetățile lui Iuda într-o pustietate lipsită de locuitori»“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Iahve mai zice: «Să știți că am dat un ordin; și îi voi aduce (pe caldeeni) înapoi în acest oraș. Se vor lupta împotriva lui, îl vor cuceri și îi vor da foc. Voi transforma orașele din teritoriul numit Iuda într-o zonă lipsită de locuitori!»”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Iată, eu poruncesc – oracolul Domnului – și-i voi face să se întoarcă împotriva acestei cetăți: vor lupta împotriva ei, o vor captura și o vor arde în foc! Voi face din cetățile lui Iúda o ruină fără locuitori”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Iată, voi da poruncă’, zice Domnul, ‘și-i voi aduce înapoi împotriva cetății acesteia; o vor bate, o vor lua și o vor arde cu foc. Și voi preface cetățile lui Iuda într-un pustiu fără locuitori.’”

Traducere Literală Cornilescu 1931

²² Iată, eu poruncesc, zice Domnul, și‐i voi aduce iarăși la cetatea aceasta și vor lupta împotriva ei și o vor lua și o vor arde cu foc și voi face cetățile lui Iuda o pustie fără locuitor.

Ieremia 34:22 Referans Kwoze

Ieremia 9:11

În vremea care o să vie, Ierusalimul va să fie Doar un morman de pietre-n care Șacalul locuință-și are. Cetățile-n Iuda zidite Vor fi cu toate, pustiite, Căci nimeni n-o să mai cuteze, În ele, ca să se așeze.

Ieremia 39:8

Și casa împăratului Și casele poporului Arse-au fost de către Haldei. În urmă, dărâmat-au ei, Zidul Ierusalimului, Ce se afla în jurul lui.

Ieremia 52:13

El, la Ierusalim, s-a dus Și-a poruncit, foc, de s-a pus, Îndată, Casei Domnului Și casei împăratului, Precum și caselor pe cari, Cetatea le avea, mai mari.

Ieremia 52:7

În zidul care-mprejmuia Cetatea și o străjuia, În ziua ‘ceea, s-a-nceput Și o spărtură s-a făcut. Prin ea, oamenii de război Voiau să fugă, mai apoi. Când s-a-nnoptat, ei au ieșit, Tiptil, afară, și-au fugit Pe drumul care se numea „Al porții”. Drumul începea Din unghiul zidurilor care Închideau poarta de intrare, Puse fiind să străjuiască Grădina cea împărătească. Fugarii au cătat să ție Drumul ce duce spre câmpie. Astfel, de noapte-acoperiți, Sperau să treacă nesimțiți De cetele Haldeilor Ce-nconjurau cetatea lor.

Ieremia 44:22

Aflați că Domnul a văzut Totul și nu a mai putut Să rabde ceea ce făceați, Ce urâciuni înfăptuiați. De-aceea, El v-a pedepsit, Iar țara vi s-a pustiit, Căci o paragină e ea, Precum puteți bine vedea. O pricină doar de ocară Și de blestem e-a voastră țară, Pentru tot răul săvârșit De-al vostru neam, necontenit.

Ieremia 33:10

Așa vorbește Domnul: „Iară, O să se-audă-n astă țară, În vremile de mai târziu – Chiar dacă ziceți că „pustiu Are să fie-al ei pământ, Căci dobitoace nu mai sânt Pe-ntinsul lui și-asemenea, Nici oameni nu vor mai putea Să-l locuiască, niciodat’, Căci în ruină e lăsat” – Are să se audă iară, În orice loc din astă țară – Atât de-a lungul drumului Ce-i al Ierusalimului, Pe ulițele răsfirate Cari în cetate sunt aflate, Cât și-n cetățile pe care Iuda, pe-al său cuprins, le are –

Matei 22:7

Când împăratul a aflat, Furia lui s-a revărsat: Cu oastea sa, el a venit, Pe-acei tâlhari i-a nimicit Și-a dărâmat lucrarea lor.

Zaharia 7:14

Ci pentru că M-au mâniat, În lume, i-am împrăștiat Și-astfel, la neamuri, au șezut, Pe care nu le-au cunoscut. În urma lor, am pustiit Țara, încât n-a mai voit – După aceea – nimenea Să vină ca să șeadă-n ea, Pentru că țara cea plăcută Fost-a-n pustie prefăcută!”

Zaharia 1:12

Îngerul Domnului a stat, Atent și-apoi, a cuvântat: „Domn al oștirii, până când Mai zăbovești și n-ai de gând, Să areți milă și-ndurare Cetăților din Iuda, oare, Și-apoi Ierusalimului Și-asemenea poporului, De ai lăsat a Ta mânie Ca șaptezeci de ani să vie, Asupra lor să bântuiască?”

Miheia 7:13

‘Nainte să se împlinească Lucrul acesta, pustiită Țara va fi și nimicită, Din pricina celor pe care, Locuitori, în ea, îi are, Și din pricina relelor Făcute de al ei popor.

Amos 3:6

Într-o cetate, cineva, Cu trâmbița, făr’ a speria Poporul ce se află-n ea? Sau în cetate, peste fire, Se lasă vreo nenorocire Pe care să n-o fi făcut Domnul și să n-o fi știut?

Plângerile 1:1

Vai! Cât e de nenorocită Și-acuma șade părăsită Cetatea-n care, altădată, Mare mulțime-a fost aflată! Ca și o văduvă, e ea! Dacă-nainte se vădea Mare-ntre neamuri, iar sub soare, Fruntașă fost-a-ntre popoare, Iată că e nenorocită, Căci astăzi este înrobită!

Ieremia 38:23

Haldeii au să-ți ia – să știi – Nevestele și ai tăi fii. O pradă a Haldeilor Ai să ajungi. Din mâna lor, Nu vei avea nici o scăpare. Prins ai să fii de-acela care, În Babilon, e așezat Pe scaunul de împărat. Cetatea ta și acest loc Arse vor fi, apoi, cu foc.”

Ieremia 32:29

Ei vor intra în acest loc Și-n urmă îi vor pune foc. Vor arde dar, astă cetate Și casele, în ea, aflate. Vor arde-alăturea de ele, Atunci, și casele acele Pe-acoperișul cărora, Tămâie tot mereu – era Adusă-n cinstea Baalilor, Cu jertfa băuturilor, Prin cari poporul – ne-ncetat – A Mea mânie-a ațâțat.

Ieremia 4:7

Leul se-aruncă-nfuriat, Din tufa-n care s-a aflat; Nimicitorul a pornit, Iar locul și l-a părăsit Căci vine ca să te lovească Și țara să ți-o pustiască. Cetățile sunt nimicite Și nu vor mai fi locuite.

Isaia 64:10

Doamne, te rog, să iei aminte, Căci ale Tale cetăți sfinte Ajuns-au de a fi pustii. Sionul e pustiu, să știi. Ierusalimul e la fel, Căci pustiit este și el!

Isaia 37:26

„Dar spune-mi, nu ai auzit Că Eu – de mult – am pregătit, Aceste lucruri? Nu știi oare, Că am gătit a lor pierzare, Din vremuri vechi? Dar, negreșit, Acum doar am îngăduit, Ca ele a fi împlinite. Toate cetățile-ntărite, În dărmături, le voi preface, Așa precum Mie îmi place.

Isaia 24:12

În țară, numai pustiirea S-a-ntins și stăpânește firea. E pustiire în cetate, Iar porțile sunt dărâmate.

Isaia 13:3

Iată, Domnul oștirilor, În felu-acesta, a vorbit: „Aflați că Eu am poruncit Oștirii Mele celei sfinte Și i-am cerut să ia aminte! Pe-ai Mei viteji, Eu i-am chemat, Cu cei care s-au bucurat De-a Mea mărime, ca să vină La judecata cea deplină, Făcută de a Mea mânie.”

Isaia 6:11

Eu îndrăznit-am să vorbesc Și-atunci m-am pomenit zicând: „Dar spune-mi Doamne, până când?” El mi-a răspuns: „Așa să știi: Până vor rămânea pustii Cetățile ăstui popor Și până când casele lor N-au să mai fie locuite. Până vor fi semne vădite Că țara lor e pustiită Și că nu este locuită.

2 Cronici 36:17

Atuncea, Domnul a trimis Haldeii care au ucis Pe tinerii ce i-au aflat. Pe nimenea nu au cruțat – Nici pe cei cari bătrâni erau Și nici pe cei ce se vădeau Că au ajuns îngârboviți, Cu perii capului albiți –

2 Samuel 16:11

Apoi, le zise și celor Care erau în jurul lor: „Cel cari, din mine, s-a-ntrupat Caută-acuma-nverșunat, Viața, să-mi ia. Dușman sunt eu, Pentru acest fecior al meu. Cu-atât mai mult sunt dușmănit, De omu-acesta, Beniamit. Lăsați-l dar, cu toți, în pace, Pentru că poate că el face Doar ceea ce i-a poruncit Domnul să facă, negreșit.

2 Regi 25:6

Atunci, Haldeii l-au luat Pe al lui Iuda împărat, Să-l ducă la acela care, În Babilon, era mai mare. L-au dus la Ribla așadar, Și-acolo, Nebucadențar, O judecată a rostit În contră-i și l-a osândit.

Ieremia 34:2

„Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „La Zedechia – cel aflat În Iuda, ca și împărat – Du-te și spune-i: „Acest loc Are să fie ars, în foc, Căci îl dau pradă celui care, În Babilon este mai mare.

Ieremia 50:13

Din pricina mâniei Lui Și a urgiei Domnului, Ea o să fie pustiită Și nu va mai fi locuită. În urmă, toți aceia care Vor trece, ca din întâmplare Pe lângă Babilon, mirați, Se vor uita și-nspăimântați Vor fluiera, când vor vedea Rănile ce le va avea.

Езекиел 13:22

Voi, prin minciuni, necontenit, Mâhniți pe cel neprihănit, Deși Eu nu l-am întristat. Voi, să-ntăriți, ați căutat, Brațele celui ce e rău. N-ați încercat, din drumul său, Să îl întoarceți înapoi, Viață făgăduindu-i voi.

2 Regi 25:9

Să dea foc Casei Domnului Și casei împăratului, Precum și caselor pe care Ierusalimu-n el le are. El a făcut precum i-a spus Și-n felu-acesta, foc, a pus La orice casă, din cetate, Care avea vreo-nsemnătate.

Ieremia 2:15

„Iată că puii leului Strigă, mereu, în contra lui. Plini de furie, ei mugesc Și țara lui o pustiesc. Cetățile-i sunt părăsite, Căci arse-au fost și nimicite.