Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 33:17 - Biblia în versuri 2014

17 În ăst fel, Domnul a vorbit: „Iată că David nu-i lipsit De un urmaș care să vie Pe al său scaun de domnie Ce se găsește-n Israel.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

17 Căci așa vorbește Domnul: «David nu va fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea pe tronul Casei lui Israel.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Iahve spune: «David nu va fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea pe tronul descendenților lui Israel.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Căci așa vorbește Domnul: „Nu va lipsi pentru Davíd om care să stea pe tronul casei lui Israél.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Căci așa vorbește Domnul: ‘David nu va fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Căci așa zice Domnul: Nu va lipsi din David bărbat care să șadă pe scaunul de domnie al casei lui Israel,

Gade chapit la Kopi




Ieremia 33:17
15 Referans Kwoze  

Așa să faci, iar Dumnezeu Să împlinească – fiul meu – Cuvântul care mi-a fost dat, Mie, atunci când m-a chemat. Ia seama și pricepe bine, Cuvintele cari, pentru mine, Le-a spus al nostru Dumnezeu: „Dacă feciorii tăi, mereu, La calea lor au să vegheze Și vor căta să Mă urmeze În toate câte au să vie, Umblând doar în credincioșie – Cu toată inima fiind Și din tot sufletul dorind – Atunci, să fii încredințat Că nicicând nu vei fi lăsat, Fără urmași cari să domnească Și-n Israel, să-mpărățească.”


Domnia Lui are să crească, Mereu, și are să-nflorească. Cu pace fără de sfârșit, Are să fie întărit Jilțul lui David, de domnie, Precum și-a lui împărăție, Pentru că fi-va sprijinită Prin judecată și-ntărită Printr-o neprihănire vie Care va ține pe vecie. Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit De râvna Celui cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.


Acum, Doamne-al lui Israel, Să faci, mereu, în așa fel, Încât făgăduința dată, Față de David – al meu tată – Să se-mplinească ne-ncetat, După cum Tu ai cuvântat Când ai rostit: „Necontenit – În față-Mi – nu vei fi lipsit De fii, care apoi să vie Pe al tău scaun de domnie, În Israel să-mpărățească. Urmașii tăi să se păzească Și ne-ncetat, seama să ia, Spre a umbla pe calea Mea, Precum făcut-ai tu, mereu.”


Iată ce-a hotărât Acel Ce-i Dumnezeu în Israel Și Domn al oștii: „Ionadab – Cel care-i fiul lui Recab – Întotdeauna va avea Urmași ai săi, în fața Mea!”


Acuma Doamne, mă veghează Și casa-mi binecuvintează, Să dăinuiască pe vecie Și întărită să îmi fie În fața Ta, necontenit! Tu Doamne, mie, mi-ai vorbit, Iar casa mea în veci va sta, Prin binecuvântarea Ta!”


Sângele ce s-a risipit, Peste Ioab doar – negreșit – Să cadă-ndată! Acest rău, Pe el și peste tatăl său – Adică peste casa lui, Precum și peste-a neamului Care, din el, are să vie – Necontenit, de-acum, să fie! În casa lui Ioab – zic eu – Să fie cineva, mereu, Cari scurgeri de sămânță are, Sau lepră, ori cineva care Să umble-n cârje rezemat, Sau cineva care-a picat Ucis de sabie-n război, Precum și cineva, apoi, Care să rabde ca un câine Fiind, mereu, lipsit de pâine!”


Atuncea voi o să puteți, Cu ochii voștri să vedeți Cum pe aceste porți aflate Chiar la intrarea în cetate, Trec voievozi și împărați Care apoi sunt așezați Pe al lui David jilț domnesc. Când, în cetate, ei sosesc, Își vor aduce cai și cară Și-i va-nsoți întreaga țară, Căci locuit are să fie Ierusalimul, pe vecie.


Când zilele ce-s hărăzite – A fi, de tine viețuite – Se împlinesc, vei fi luat Și lângă-ai tăi părinți, culcat. Eu am să-ți dau un copilaș Și-am să-ntăresc, prin ăst urmaș, Împărăția-n Israel.


O casă, o să-nalțe el, Numelui Meu. Eu – pe vecie – Scaunul său, pentru domnie, Am să îl întăresc, căci iată:


Ioram, cari fost-a împărat, O fătă-avea, ce s-a chemat Ioșeba. Pe Ahazia, Fata, drept frate, îl avea. Ea, dintre fiii ce-i avuse Ahazia, grabnic, se duse Și pe Ioas l-a căutat. Cu doica lui, ea l-a luat Și-ntr-o odaie, pe-amândoi, I-a dus și i-a ascuns apoi. Odaia-n care i-a pitit, „A paturilor”, s-a numit. Atalia nu l-a aflat Și-astfel, cu viață, a scăpat.


Dacă ai tăi fii, tot mereu, Păzi-vor legământul Meu Și-nvățăturile lăsate De Mine, spre a fi păstrate, Atunci și-ai lor fii, pe vecie, Vor sta pe-al tău jilț, de domnie.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite