Ieremia 33:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Domnul oștirilor a zis: „Așa după cum am promis, În acest loc ce e pustiu, În vremile de mai târziu, Păstorii au să locuiască Și turmele-au să-și odihnească, Lângă cetățile zidite Pe munți, cari azi sunt părăsite.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹² Așa vorbește Domnul Oștirilor: „În locul acesta pustiu, fără oameni și fără animale, și în toate cetățile lui, vor exista iarăși pășuni pentru păstori, unde să-și odihnească turmele.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² „Iahve, Dumnezeul Armatelor, vorbește astfel: «În acest teritoriu nelocuit, fără oameni și fără animale și în toate orașele lui, vor exista din nou pășuni pentru păstori, unde vor putea să își odihnească turmele.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Așa vorbește Domnul Sabaót: „Va fi din nou, în locul acesta – care este pustiu, fără niciun om și niciun animal – și în toate cetățile sale, un lăcaș pentru păstori, care vor face turma să se odihnească.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘În locul acesta pustiu, fără oameni și fără dobitoace, și în toate cetățile lui, vor mai fi iarăși locuințe de păstori, care-și vor odihni turmele. În cetățile de la munte,

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Așa zice Domnul oștirilor: În locul acesta, care este pustiu, fără om și fără vită, și în toate cetățile lui, iarăși va fi o locuință de păstori, care vor face să poposească turmele.

Ieremia 33:12 Referans Kwoze

Isaia 65:10

Saronul o să fie dat, Loc pentru oi, de pășunat. Voi face ca valea Acor Culcuș să fie-al boilor. Le dau pentru poporul Meu Care Mă caută, mereu.

Ieremia 51:62

Și-apoi să zici în acest fel: „Mărite Doamne, Tu ești Cel Care a spus că, negreșit, Acest loc fi-va nimicit Și că aicea, nimenea Nu va veni ca să mai stea. Nu vor mai sta în acest loc – Nicicând – nici om, nici dobitoc, Căci un pustiu are să fie, De-acum și până-n veșnicie.”

Ieremia 36:29

Lui Ioiachim, așa să-i spui: „Iată cuvântul Domnului: „Tu ai ars cartea și ai zis: „De ce, în cartea ta, ai scris: „Acela care e pe tron Drept împărat în Babilon, Țara are s-o pustiască. Oamenii n-au s-o locuiască. Nici dobitoace nu mai sânt Aflate pe al ei pământ”?”

Ieremia 31:24

Toți cei care din Iuda sânt, Vor sta-n cetăți – de bună seamă – În pace, fără să se teamă. Plugarul și cel ce-i păstor Vor locui în țara lor.

Ieremia 17:26

Veni-vor din vecinătate Și din cetățile aflate În Iuda. Apoi, alții vin Din țară de la Beniamin, De pe-ale munților cărări, Din văi, dar și din depărtări Ce sunt în miazăzi aflate. Veni-vor în astă cetate, Jertfe să dea – cari se socot A fi drept ardere de tot – S-aducă daruri de mâncare, Să dea tămâie fiecare, S-aducă daruri cu menire De jertfă pentru mulțumire, Mereu, la Casa Domnului, Spre slava și spre cinstea Lui.

Кынтаря кынтэрилор 1:7

Pe tine, pe cari te iubesc Atât de mult, te întreb eu: „Unde-ți paști oile mereu, Și unde oare te oprești Când e-n amiaz’, să te-odihnești?”

Ieremia 31:12

Ei vor veni, cu bucurie Și chiote de veselie, Pe muntele Sionului. Vor alerga pe culmea lui, La bunătățile pe care Domnul le dă, la fiecare: La grâu, la untdelemn, la oi, La mustul dulce și la boi. Ale lor suflete se-arată Ca și grădina cea udată. Nimic nu o să le lipsească Și astfel n-au să mai tânjească.

Ieremia 32:15

Căci Domnul oștilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A spus că „vine vremea, iară, În care, în această țară, Ogoare fi-vor cumpărate, Case și vii, pe deal, aflate.”

Ieremia 50:6

„Poporul Meu ajuns-a-n urmă, Să fie precum e o turmă De oi pierdute, rătăcit De cei care l-au păstorit. Aceia cari îl păstoreau, Pe munți și dealuri îl purtau Și mult ei l-au îndepărtat, Încât staulul l-au uitat.

Hagai 1:4

„Dar pentru voi venit-a, oare, Vremea să stați în case care Sun, cu tavan, căptușite Și sunt anume pregătite, Când Casa Domnului, azi – iată – Zace-n ruină, dărâmată?”

Езекиел 36:35

Atunci, cei cari au s-o privească, În acest fel au să vorbească: „Țara ce fost-a pustiită Poate a fi asemuită Doar cu grădina minunată Care, Eden, este chemată. Cetățile ei, dărâmate Și pustiite și surpate, Ajuns-au iarăși întărite Și iată-le azi, locuite!”