10 Așa vorbește Domnul: „Iară, O să se-audă-n astă țară, În vremile de mai târziu – Chiar dacă ziceți că „pustiu Are să fie-al ei pământ, Căci dobitoace nu mai sânt Pe-ntinsul lui și-asemenea, Nici oameni nu vor mai putea Să-l locuiască, niciodat’, Căci în ruină e lăsat” – Are să se audă iară, În orice loc din astă țară – Atât de-a lungul drumului Ce-i al Ierusalimului, Pe ulițele răsfirate Cari în cetate sunt aflate, Cât și-n cetățile pe care Iuda, pe-al său cuprins, le are –
10 Așa vorbește Domnul: „În locul acesta, despre care ziceți că este pustiu, în care nu mai sunt nici oameni, nici animale, în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, devastate, lipsite de oameni, fără locuitori și fără animale, se vor auzi din nou
10 „Iahve zice: «Voi spuneți despre acest loc că este imposibil de locuit. Ați observat acum că nu mai sunt pe teritoriul lui și pe străzile Ierusalimului nici oameni și nici animale în fostele orașe din teritoriul numit Iuda. Ele sunt devastate, lipsite de oameni, fără locuitori și fără animale. Și totuși…
10 Așa vorbește Domnul: „Se vor mai auzi din nou în locul acesta – despre care voi ziceți că este pustiu, că nu este nici om și nici animal în cetățile lui Iúda și pe străzile Ierusalímului, pentru că sunt devastate, și nu este nici om, nici locuitor și nici animal –
10 Așa vorbește Domnul: ‘Se vor mai auzi iarăși în locul acesta, despre care ziceți că este pustiu, că nu mai are oameni, nici dobitoace, se vor mai auzi iarăși în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului, pustiite, lipsite de oameni, de locuitori, de dobitoace,
10 Așa zice Domnul: Iarăși se va auzi în locul acesta, de care ziceți: Este pustiu, fără om și fără vită! în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, care sunt pustii, fără om și fără locuitor și fără dobitoc,
În acel timp, ogoare – iară – Au să se cumpere în țară. Lucrul acesta – să se știe – În țara voastră o să fie, În vremile de mai târziu, Chiar dacă ziceți că „pustiu Are să fie-acest pământ Căci dobitoace nu mai sânt Pe-ntinsul lui și-asemenea, Nici oamenii nu vor putea Să-l locuiască, niciodat’, Pentru că el va fi lăsat În mâinile Haldeilor”.
Apoi, Cuvântul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Oasele sunt casa pe care Neamul lui Israel o are. Iată că ei au cuvântat: „Oasele noastre s-au uscat, Nădejdea noastră a pierit. Pierduți suntem noi, negreșit!”
Așa vorbește Domnul – Cel Ce-i Dumnezeu în Israel – De-astă cetatea despre care Ziceți în felu-acesta: „Are S-ajungă de a fi lovită De oști și de-a fi biruită De către cel ce e pe tron, Ca împărat, în Babilon. O s-o lovească sabia, Cu ciuma și cu foametea”;
Te-a auzit atâta lume, Vorbind în al Domnului Nume. Dar oare, cum de îndrăznești Să vii și să ne prorocești, Zicând că „Tot ce s-a-ntâmplat La Silo-n timpu-ndepărtat Se va-ntâmpla Casei pe care Al nostru Dumnezeu o are? Și-apoi, cetatea nimicită Ajunge-va și pustiită?” Poporul l-a înconjurat Pe Ieremia, de îndat’. S-au strâns cu toți în jurul lui, În curtea Casei Domnului.
Dar poruncesc ca, înapoi, Să se întoarcă. El va bate, Cu oastea lui, astă cetate Și are să îi pună foc După aceea, ăstui loc. Cetățile-n Iuda zidite Vor fi, în urmă, pustiite, Căci n-o să poată nimenea – Apoi – în ele, să mai stea.”
„Dar pentru voi venit-a, oare, Vremea să stați în case care Sun, cu tavan, căptușite Și sunt anume pregătite, Când Casa Domnului, azi – iată – Zace-n ruină, dărâmată?”