Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 32:31 - Biblia în versuri 2014

31 Astă cetate-a căutat, Mânia, de Mi-a ațâțat, Din ziua-n care s-a zidit Și până azi, necontenit. Tocmai de-aceea – acum – vreau, Din fața Mea, ca să o iau.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

31 Căci cetatea aceasta n-a încetat să-Mi provoace mânia și furia, din ziua când au construit-o și până în ziua aceasta; prin urmare, o îndepărtez din fața Mea.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

31 Din ziua când a fost construit și până astăzi, acest oraș nu a încetat să Îmi provoace mânia și pedeapsa distrugătoare. Din această cauză, trebuie să îl alung din fața Mea.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

31 Căci spre mânia și furia mea a fost cetatea aceasta din ziua în care au construit-o și până în ziua de azi, ca să fie îndepărtată din fața mea

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

31 «Căci cetatea aceasta Îmi ațâță mânia și urgia din ziua când s-a zidit și până azi, de aceea vreau s-o iau dinaintea Feței Mele,

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

31 Căci cetatea aceasta mi‐a fost spre mânie și spre urgie din ziua în care au zidit‐o până în ziua aceasta, ca s‐o îndepărtez dinaintea feței mele,

Gade chapit la Kopi




Ieremia 32:31
17 Referans Kwoze  

„Și Iuda fi-va lepădat, Încât ajunge-va la fel Precum ajuns-a Israel. Ierusalimul, să se știe, Îl leapăd, în a Mea mânie, Deși am spus că-n el, mereu, „Am să-Mi așez, Numele Meu”.”


„Ierusalim, Ierusalime – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe-ai mei proroci ți i-am trimis, Însă, mereu, tu i-ai ucis Pe cei ce i-am trimis la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut să-i strâng pe fiii tăi, Precum găina, puii săi? Dar n-ai vrut. Cu-ndărătnicie,


Oameni-aceștia se vădesc Că doar minciuni vă prorocesc, Pentru ca alungați să fiți Din țară și ca să pieriți


Manase-n urmă a vărsat Mult sânge care s-a vădit Nevinovat, neprihănit. Pe lângă tot ce a făcut, Ierusalimul l-a umplut De sângele ce l-a vărsat, Trăgând pe Iuda în păcat.


Ierusalimul – negreșit – Un greu păcat a săvârșit! De-aceea a ajuns astfel, Iar azi, o scârbă este el. Aceia care se vădeau Că mai ‘nainte-l prețuiau, Acuma îl disprețuiesc, Căci goliciunea i-o zăresc. El însuși vede, se-ntristează, Se-ntoarce, iar apoi oftează.


Apoi, altarul zeilor Ce la Betel era aflat, Din temelii a fost surpat. A fost, atuncea, dărâmată Și înălțimea ridicată De fiul lui Nebat, cel care, Ieroboam, drept nume are, Cari în păcate, după el, Trăsese-ntregul Israel. Ea fost-a nimicită până Ajunse-a fi numai țărână. Al Astarteei stâlp, tăiat A fost și-n flăcări, aruncat.


Doamne, în marea-Ți îndurare, Abate-a Ta mânie mare Și-urgia care a lovit Ierusalimul și-a venit Asupra muntelui Tău sfânt. Păcatele multe ne sânt. Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Pe cari părinții le-au făcut, Ierusalimul a căzut Și-al Tău popor e de ocară Printre cei cari îl înconjoară.


Că am să leapăd, mai apoi, Cetatea, precum și pe voi!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite