Ieremia 31:19 - Biblia în versuri 201419 Iată, venit-am înapoi Și-n urmă, m-am căit apoi, Iar după ce-am recunoscut Greșelile ce le-am făcut, Mă bat pe pulpe, ne-ncetat, Căci mă simt tare rușinat. Asupră-mi, port ocara grea, Încă din tinerețea mea.” Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească19 Căci, după ce am rătăcit, mi-a părut rău; ajungând să cunosc, mă lovesc peste coapsă. Am fost făcut de rușine și umilit, căci port disprețul tinereții mele». Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201819 După ce am rătăcit, am regretat. Am ajuns să cunosc această realitate; și acum mă bat peste șold. Am ajuns să îmi fie rușine și sunt umilit – pentru că port stigmatul (comportamentului greșit al) tinereții mele.» Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202019 După ce mă voi întoarce, mă voi căi; după ce voi recunoaște, îmi voi lovi coapsa; mă voi rușina de rușine, ba chiar mă voi umili, pentru că port ocara tinereții mele». Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu19 După ce m-am întors, m-am căit și, după ce mi-am recunoscut greșelile, mă bat pe pulpă; sunt rușinat și roșu de rușine, căci port ocara tinereții mele.’ Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 193119 Și cu adevărat, după ce m‐am întors, m‐am căit; și după ce m‐am cunoscut, mi‐am lovit coapsa. M‐am rușinat și am roșit; căci am purtat ocara tinereții mele. Gade chapit la |
Acum, nouă ni se cuvine Să ne culcăm doar în rușine, Să ne-nvelim doar cu ocară, Căci am păcătuit, în țară, Față de Cel care, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu. Părinții au păcătuit Și-n urma lor, noi – negreșit – Din anii cei de tinerețe Și până azi, la bătrânețe, Pentru că nu am căutat, Al Său glas, să-l fi ascultat.”
Te vaietă, în gura mare, Și strigă-apoi, cât poți de tare, Tu, fiu al omului, căci ea – Adică tocmai sabia – E pregătită să pornească, Pe-al Meu popor să îl lovească. Ea-i împotriva celor cari Sunt voievozi, fiind mai mari În Israel, pentru că ei Sunt dați drept pradă sabiei. Dat sabiei, alături lor, E și sărmanul Meu popor. De-aceea tu, când prorocești, Pe coapse ai să te lovești!
Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.
Aceia cari au să trăiască, De Mine au să-și amintească În mijlocul neamurilor, Pe unde rămășița lor Are să fie izgonită Și va ajunge-a fi robită. Am să zdrobesc, în acea țară, Inima lor cea preacurvară – Cari necredință a vădit – Și ochii lor care-au curvit Cu idolii ce i-au avut. Scârbă li se va fi făcut, Din pricina păcatelor, Precum și-a urâciunilor Pe care ei le-au săvârșit.