Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 30:15 - Biblia în versuri 2014

15 De ce te plângi că ești rănit? De ce te plângi, necontenit, De-a ta durere ascuțită, De boala ta pricinuită? Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Pe care le-ai înfăptuit, Să pătimești a trebuit. Păcatele, ți le-am văzut Și ca să suferi te-am făcut!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

15 De ce te plângi de rana ta, de durerea ta care nu are vindecare? Ți-am făcut aceste lucruri din cauză că nelegiuirea ta este atât de mare, iar păcatele tale atât de numeroase.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 De ce te plângi de rana ta, de durerea ta care nu are vindecare? Ți-am făcut aceste lucruri pentru că vina ta este mare și păcatele tale sunt foarte multe.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 De ce strigi pentru rana ta? Chinul tău este de nevindecat din cauza mulțimii nelegiuirii tale și, pentru că s-au înmulțit păcatele tale, ți-am făcut acestea.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 De ce te plângi de rana ta, de durerea pe care ți-o pricinuiește boala ta? Pentru mulțimea nelegiuirilor tale, pentru marele număr al păcatelor tale, te-am făcut să suferi aceste lucruri!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 De ce strigi pentru lovitura ta? Durerea ta este fără vindecare; ți‐am făcut acestea pentru mărimea nelegiuirii tale, pentru că păcatele tale s‐au înmulțit.

Gade chapit la Kopi




Ieremia 30:15
45 Referans Kwoze  

Cei cari iubire-au arătat Față de tine, te-au uitat Și nu le pasă. Te-am lovit, Ca pe-un vrăjmaș. Te-am pedepsit Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Ce le-ai făcut, fără-ncetare, Și sunt în număr foarte mare.


Domnul a mai adăugat: „O lovitură-ai căpătat, Ce nu poate fi vindecată. De-asemeni, rana căpătată Usturătoare se vădește.


Voi suferi mânia Lui, Căci împotriva Domnului Iată că am păcătuit. De El, voi fi eu, sprijinit, Căci – după cum se va vedea – Va apăra pricina mea. El este Cel cari o să vină Și mă va scoate la lumină. Voi sta în fața Domnului Și voi privi dreptatea Lui.


Căci rana care o cuprinde E fără leac și se întinde Spre a lui Iuda țară, unde, Pân’ la poporul Meu pătrunde, Adică pân’ la poarta lui Și a Ierusalimului.


Faptul acest e rodul lor – A tuturor păcatelor – Făcute de ai săi preoți, Precum și de prorocii toți, Pentru că-n el, ei au vărsat Sângele cel nevinovat!


Să plângă omul, cât trăiește? Mai bine, plângă fiecare, Pentru păcatul ce îl are!


Iată, ai lui asupritori Se-arată-a fi biruitori Și toți vrăjmașii lui, vădiți, Acum ajuns-au mulțumiți, Pentru că Domnul l-a smerit Fiindcă a păcătuit. Copiii i-au ajuns să-i fie, De-asupritori, duși în robie.


Fecioară a Egiptului, Spre țara Galaadului Îndreaptă-te, mai repejor, Să aduci leac alinător! Degeaba întrebuințezi Atâtea leacuri, căci – cum vezi – Nu-i vindecare, pentru tine!


Dar te voi vindeca și iată Că rana ta va fi legată. De către ei ai fost numit Drept „Cel ce este izgonit”. Te-au mai numit „Sionul, casă De care nimănui nu-i pasă”.


De ce nu-mi încetează, oare, Această suferință mare? De ce îmi e așa de greu? De ce mă ustură, mereu, Rana aceasta înfocată Și nu poate fi vindecată? Doamne, acum, te-ntreb pe Tine: Oare să fii Tu pentru mine, Asemenea unui izvor Ce se vădește-nșelător, A căruia apă a secat?”


Câte cetăți, azi, Iuda are, Atât de mulți sunt și cei care Se cheamă dumnezei și sânt În Iuda, pe al său pământ. Sunt în Ierusalim altare, Atâtea câte uliți are Și toate fost-au ridicate, La idoli spre a fi-nchinate, Să poată lumea să se ducă, Tămâie, Baalilor, s-aducă.”


„De la cel mic, pân la cel mare, Lacom se-arată fiecare. De la proroc – fără-ndoială – Și pân’ la preot, toți înșeală.


Tu însuți doar, te pedepsești Și iată, singur te lovești Cu răutatea ta cea mare Și necredincioșia-ți tare. Vei ști, astfel, cât e de rău, Să-L părăsești pe Domnul tău. Vedea-vei dar, că nu e bine Că n-ai avut teamă de Mine. Așa a spus cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.”


Întâi – pământul – l-a săpat; De pietre-apoi, l-a curățat Și-n urmă vițele-a sădit. Un turn – în mijloc – a zidit Și un teasc mare a săpat. Când a sfârșit, a așteptat Ca strugurii rodiți de vie, Mereu, doar struguri buni să fie. Dar via Lui, când a crescut, Struguri sălbatici a făcut.


În strâmtorare. Când dă pace, Cine și ce-ar mai putea face S-o tulbure? De Își ascunde El Fața, cine va pătrunde Până la El, spre a-L vedea? Puterea Lui e-asemenea De-I stă în față un popor Sau doar un singur muritor.


Dreptate. Trec drept păcătos Și drept un mare mincinos. De grele răni, eu sunt pătat, Deși nu am nici un păcat.”


După tot ce ni s-a-ntâmplat – Din pricini date de păcat – Tu Doamne, nu ne-ai părăsit, Chiar dacă am păcătuit. Acuma, dacă am scăpat – Și dacă-n viață ne-ai păstrat –


Nebunii, prin purtarea lor, Prin vina făr’delegilor, Ajunseră nenorociți,


Totuși, cei care te mâncau Vor fi mâncați. Cei ce-ți erau Vrăjmași, purtându-ți dușmănie, Au să ajungă în robie. Toți cei care te jefuiesc, Aceeași soartă-mpărtășesc, Pentru că am să-i las să cadă, Jefuitorilor, drept pradă.


Din tălpi, în creștet – ne-ndoios – Nimic nu este sănătos: Sunt vânătăi doar, și răni cari Sunt carne vie și sunt mari; Nu-s strânse și nu sunt legate; Cu untdelemn, nu-s alinate.


„Cu ce pot să te întăresc? Cu cine să te-asemuiesc, Pe tine, fiica cea pe care, Mândrul Ierusalim o are? Fecioară a Sionului, Cu cine-alături, să te pui? Ce mângâiere să găsesc, Pe care să ți-o dăruiesc, Când ale tale răni aprinse Sunt precum marea de întinse?


Pentru-a ta rană, alinare Nu este, căci leac, ea nu are! Cine aude ce-ai pățit Bate din palme, fericit, Pentru că cine n-a fost, oare, Atins de răutatea-ți mare?”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite