Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 29:26 - Biblia în versuri 2014

26 „Așa după cum bine știi, Domnul te-a pus preot să fii, În locul preotului care Drept Iehoiada, nume, are. Ești pus în Casa Domnului, Să priveghezi poporul Lui. La cei nebuni dar, să veghezi Și la toți cei pe care-i vezi Că-și zic proroci. Prinde-i atunci Ca în butuci să îi arunci. Întemnițează-i și în fiare Leagă-i apoi, pe fiecare.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

26 ‘Domnul te-a desemnat preot în locul preotului Iehoiada, ca să supraveghezi în Casa Domnului pe orice nebun care se dă drept profet și să-l arunci în butuci și în fiare.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 ‘Iahve te-a desemnat preot în locul preotului Iehoiada, ca să supraveghezi în casa lui Iahve pe orice nebun care se consideră profet și să îl arunci în butuci și în fiare.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Domnul te-a pus preot în locul lui Iehoiáda, preotul, ca să fii supraveghetor în casa Domnului peste orice nebun care o face pe profetul și să-l pui în butuci și în lanțuri,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 ‹Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să priveghezi în Casa Domnului peste toți nebunii și peste toți cei ce se dau drept proroci, ca să-i arunci în butuci și în fiare.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Domnul te‐a pus preot în locul lui Iehoiada, preotul, ca să fiți priveghetori în casa Domnului peste orice om care este nebun și se face singur proroc, să‐l pui în butuci și în lanțuri de gât.

Gade chapit la Kopi




Ieremia 29:26
28 Referans Kwoze  

Când a ieșit Iehu afară, În jurul său se adunară Toți slujitorii cei pe care, Stăpânul său, în slujbă-i are. Curioși, cu toți l-au întrebat: „Nebunul cari te-a căutat, Ce-ți spuse? Ce-a vrut, de la tine?” Iehu le-a zis: „Voi îl știți bine, Pe omu-acela. Negreșit, Cred că știți și ce a vorbit.”


Pavel vorbea, în apărare, Când Festus zis-a, cu glas tare: „Măi Pavele, iată, îți spun: Eu mă gândesc că ești nebun! Multă învățătură ai, Iar ea te face ca să dai În nebunie. Crede-mă!”


Au existat mulți, dintre ei, Care au zis: „Dar, la ce bun, Veniți la El? Este nebun, Ba are drac! De ce mai stați, Aicea, să Îl ascultați?!”


Vin zile ale pedepsirii, Vin zile ale răsplătirii: Atuncea, singur, Israel Are să afle dacă cel Căruia drept proroc îi spun, Cu-adevărat este nebun, Sau dacă omul – insuflat – Drept zis-a, ori a aiurat. Din pricina nelegiuirii – Și-asemenea a răzvrătirii – Pe care tu le-ai arătat, Acestea se vor fi-ntâmplat.


Acesta, când a auzit, Ceea ce i s-a poruncit, Îi duse de i-a încuiat, În beciul care s-a aflat Mai înlăuntru – cum i-au spus – Și, în butuci, apoi, le-a pus Picioarele. Când a sfârșit, Plecă acasă, liniștit.


Aflând, rudele lui Iisus, Tot ce făcuse El, și-au spus: „Haideți, cu toții să plecăm, Degrabă, să Îl înhățăm, Căci Și-a ieșit din minți!” La fel,


Să nu te temi dar, nicidecum, De ce vei suferi, pe drum, Căci diavolul va vrea apoi, Să-i ia pe unii dintre voi, Să-i vâre-n temniță și are Să-i pună, astfel, la-ncercare. În zece zile încheiate, Mare necaz se va abate, Asupra voastră, dar să știți Că trebuie să biruiți. Până la moarte, credincios, Să te areți, căci ne-ndoios, În felu-acesta, reușești, Cununa vieții, s-o primești.


Dar am scăpat, din mâna lui, Căci, prin fereastra zidului Cetății, jos, am fost lăsat, În coșniță stând, așezat.”


I-am pedepsit, adesea, eu, În sinagogi, voind mereu Să-i fac pe-aceștia să hulească, Iar în pornirea-mi nebunească, Am prigonit pe orișicine, Chiar și-n cetățile străine.


Când aste vorbe-au auzit, Și căpitanul Templului Și preoții norodului, S-au privit lung și au rămas Înmărmuriți și fără glas. Despre apostoli, nu știau Ce să mai creadă și-ncercau Să vadă ce fel de urmări Avea-vor aste întâmplări.


Și-n temniță i-au aruncat, Pe-apostoli. Dar, un mesager


Ioan și Petru mai erau La Templu, încă, și vorbeau Norodului, când a venit – De Saduchei mulți însoțit, De preoții norodului – Chiar căpitanul Templului.


„Nu pentru o lucrare bună” – Ziseră ei – „vor toți, să pună, Mâna, pe pietre, ca – în Tine – Să dea, precum Ți se cuvine, Ci pentru faptul că hulești, Când Tu – un om – Te-asemuiești Cu Dumnezeu! Ai îndrăznit, Chiar Dumnezeu, de Te-ai numit!”


Sau, decât tatăl nostru, oare – Decât Avram – ești Tu, mai mare? Ori, toți prorocii, precum zici, Pe lângă Tine, sunt mai mici? Cum poți, în ăst fel, să vorbești? Dar cine Te crezi Tu, că ești?”


Iisus, la Templu-apoi, S-a dus. Bătrânii, preoții, I-au spus: „Cu ce putere-ai săvârșit Totul? De unde ai primit Astă putere? Să ne spui!”


Prorocul însă-ntemnițat, În curtea temniței, a stat, Până când fost-a – negreșit – Ierusalimul cucerit.


Îndată, ei l-au înhățat Pe Ieremia și-au găsit O groapă-n cari l-au azvârlit. Groapa aceea se vădea Că era a lui Malchia – Adică a acelui care, Pe împărat, părinte-l are – Și fost-a-n curtea temniței. Cu frânghii, în adâncul ei, Pe Ieremia-l pogorâră, Așa după cum hotărâră. Cu toate că ea nu avea Apă, era noroi în ea, Încât prorocu-ajunse-apoi Să se afunde în noroi.


De ce, acuma, zăbovești Și nu ieși să îl pedepsești Pe Ieremia, pe cel care, Din Anatot e, din născare Și printre voi hălăduiește, Căci la popor îi prorocește?


Ei să-l arunce-n închisoare, Să nu mai vadă-al zilei soare. Cu pâine numai, să-l hrănească Și apă doar, să-i dăruiască, Până atunci când, înapoi, Biruitori, veni-vom noi.”


Asa, atunci, s-a mâniat Și-n temniță l-a aruncat Pe văzător, căci a-ndrăznit În acest fel să-i fi vorbit. Fiind furios pe văzător, Pe mai mulți oameni din popor, Asa, atunci, i-a apăsat, Căci era foarte supărat.


Apoi, cu toți au dărâmat Templul lui Baal și-au sfărâmat Icoanele ce le avea Și-altarele, de-asemenea. Când nimiciră, astfel, tot, L-au prins pe al lui Baal preot Și l-au ucis. El se numea Matan și pentru Baal slujea. Când Iehoiada a văzut Precum că toate s-au făcut, La Casa Domnului s-a dus Și-o strajă-n jurul ei, a pus.


Dar preotul, porunci, a dat Atunci, cetei sutașilor Aflată-n fruntea oștilor: „S-o scoateți, imediat, afară, Iar cei ce-o vor urma, să piară!” Căci preotul le poruncise – Mai înainte – și le zise: „Să n-o ucidă cineva, În Casa Domnului, cumva!”


„Nu sunt nebun, ascultă-mă Mărite Festus! Chibzuite, Îmi sunt cuvintele rostite. Vorbele-mi sunt adevărate,


În acea zi, casei pe care David în stăpânire-o are, Și celor care se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Li se deschide un izvor. Acel izvor al tuturor, Pentru păcat are să fie, Dar și pentru necurăție.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite