17 Așa vorbește Domnul Oștirilor: „Iată, voi trimite peste ei sabia, foametea și molima, și-i voi preface în niște smochine stricate care, de rele ce sunt, nu pot fi mâncate.
17 Iahve, Dumnezeul Armatelor, spune: «Să știți că voi trimite peste ei sabia, foametea și epidemia; și îi voi transforma în niște smochine stricate care sunt atât de rele încât nu se pot mânca.
17 „Așa vorbește Domnul Sabaót: «Iată, voi trimite împotriva lor sabie, foamete și ciumă și-i voi face ca smochinele rămase care nu pot fi mâncate de rele ce sunt!
17 așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Iată, voi trimite între ei sabie, foamete și ciumă și-i voi face ca niște smochine grozave care, de rele ce sunt, nu se pot mânca.
17 Așa zice Domnul oștirilor: Iată, voi trimite împotriva lor sabia, foametea și ciuma și‐i voi face ca smochinele stricate care, de rele ce sunt, nu pot fi mâncate.
Îi urmăresc cu sabia Cu ciuma și cu foametea. Pricini de spaimă au să fie Pentru oricare-mpărăție, Căci pricini de nenorocire A țărilor de peste fire Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem vor fi găsiți Și de batjocură mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.
Femeile însărcinate, Vai, o să fie! Vai, de-acele Care-alăptează! Vai, de ele! Atunci, va fi o strâmtorare, Încât, asemeni ei – de mare – N-a fost nicicând. Mare mânie, Peste-acest neam, are să vie.
Luna a noua se scurgea, Din an și tocmai începea A patra zi, iar foametea, Crunt, în cetate, bântuia. Poporul suferea cumplit, Căci pâine nu s-a mai găsit.
Cu oastea, el o să lovească Egiptul, să vă pedepsească: Va omorî pe cei sortiți A fi la moarte osândiți. Prin ascuțișul sabiei, O să îi treacă pe acei Care-s la sabie-osândiți, Iar toți cei care sunt sortiți Ca să ajungă în robie, Ajunge-vor robi ca să fie!
Poporul ce se va opune Și care nu se va supune Lui Nebucadențar – cel care, În Babilon, este mai mare – Are să fie nimicit, Pentru că el va fi lovit Cu ciuma și cu foametea Și o să-l taie sabia. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e cel care-a vorbit!
Un cal gălbui s-a arătat, Iar cel care la-ncălecat, Moartea era. În urma lor, E Locuința morților. Putere li s-a dăruit, Astfel încât au stăpânit, A patra parte de pământ, Căci să ucidă, puși, ei sânt, Cu sabie, foamete mare, Cu molime și-apoi cu fiare, După porunca arătată Și care, lor, le-a fost lăsată.
Jur împrejur, lângă cetate, Șanțuri adânci au fost săpate Ce seamănă amenințare. Cădea-va-ntreaga ei suflare, În mâinile oștirilor Cari sunt ale Haldeilor. Cetatea fi-va doborâtă, Pentru că ea va fi lovită Cu sabia și-asemenea Cu ciuma și cu foametea. Tot ceea ce Tu ai rostit Are să fie împlinit!