Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 28:6 - Biblia în versuri 2014

6 „Amin! Facă-se voia Lui! Așa să facă Domnul Sfânt! Să împlinească ăst cuvânt, Pe care azi l-am auzit Aici, că ni l-ai prorocit Și să-i aducă înapoi Pe cei ce sunt prinși de război Și-uneltele ce-au fost luate Spre-a fi în Babilon mutate, Din Casa Domnului! Fii bun

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

6 Profetul Ieremia a zis: ‒ Amin! Așa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele pe care le-ai profețit și să aducă înapoi din Babilon în locul acesta toate obiectele Casei Domnului și pe toți exilații.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 El i-a zis: „Amin! Așa să facă Iahve! Să facă El să se întâmple exact cum au spus cuvintele pe care le-ai profețit; și să aducă înapoi din Babilon în acest loc toate uneltele casei lui Iahve și pe toți exilații.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Ieremía, profetul, a zis: „Amin! Așa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele pe care le-ai profețit tu și să aducă înapoi obiectele casei Domnului și pe toți deportații din Babilón în locul acesta!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Ieremia, prorocul, a zis: „Amin! Așa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele pe care le-ai prorocit tu și să aducă înapoi din Babilon în locul acesta uneltele Casei Domnului și pe toți prinșii de război!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și Ieremia prorocul a zis: Amin. Așa să facă Domnul. Domnul să împlinească cuvintele tale pe care le‐ai prorocit, ca să aducă îndărăt din Babilon în locul acesta vasele casei Domnului și pe toți cei strămutați.

Gade chapit la Kopi




Ieremia 28:6
22 Referans Kwoze  

Să-L binecuvântăm, mereu, Pe-al lui Israel Dumnezeu, Acum, în anii care vin Și-n veci de veci! Amin! Amin!


Benaia zise: „Dumnezeu Să vrea, cum vrea și domnul meu, Ca să ne meargă tot, din plin! Să fie dar, cum zici! Amin!


Acuma, cu adevărat Voi împlini ce am jurat Părinților voștri, odată, Când spus-am că le va fi dată O țară mândră la vedere, În care curg lapte și miere, Așa precum și voi puteți, Chiar astăzi, bine să vedeți.” Când ăst cuvânt l-am auzit Eu, „Amin Doamne!”, am rostit.


Îndată, toți bătrâni-acei – Cari douăzeci și patru-s ei – Și cu făpturile acele – Care sunt vii și patru-s ele – S-au închinat pân’ la pământ, În fața Tatălui Cel Sfânt – Care, așa precum se cade, Pe-al Său jilț, de domnie, șade – Și, „Aleluia!”, au strigat, Și „Amin!”, când au încheiat.


Făpturile acolo-aflate – Și care, patru sunt, de toate – Când auzeau vorbele-acele, Spuneau „Amin!”, într-una, ele. Bătrânii care-au fost aflați De față – care-s arătați, Că douăzeci și patru sânt – S-au aruncat, toți, la pământ, Ca să se-nchine, fiecare, Apoi, în fața Celui care Este, mereu, nemuritor Și-i viu, în vecii vecilor.”


Scrie-i la îngerul pe care, În Laodiceea, îl are Biserica, în frunte, pus: „Iată ce a avut de spus, Cel care-i Amin, ne-ndoios, Cel ce e Martor credincios Și-adevărat, Cel ce-a-nceput Zidirea care s-a făcut De către Domnul Dumnezeu:


Eu sunt Cel viu; Eu am murit, Dar iată că am înviat Și viu sunt, cu adevărat, În vecii vecilor. Doar Eu Țin ale morții chei, mereu, Și-a Locuinței morților.


Iată căci ceea ce, mereu, Făgăduit-a Dumnezeu, Făgăduințele acele – Oricât de multe ar fi ele – În El sunt „da”, necontenit. Astfel, și „Aminul” rostit, De noi, prin El, e spus, mereu, Spre a-L slăvi, pe Dumnezeu.


Altminteri, dacă mulțumești, În duh, atunci când te găsești Printre acei care vădesc Căci aste daruri le lipsesc, Cum vor putea ei a răspunde, „Amin”, dacă nu pot pătrunde În înțelesul vorbelor, Pe care tu, în fața lor, Prin rugăciune, le-ai rostit, Când, Domnului, I-ai mulțumit?”


Că toți trebuie învățați De a păzi ce-am poruncit, Și de-a-mplini ce-i de-mplinit. Să nu vă temeți în nevoi! În toate zilele-s cu voi: Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


Să nu ne lași, ca ispitiți, Să fim, ci Tu ne izbăvește, De cel rău, și ne mântuiește, Căci a Ta e împărățirea, Slava, puterea și mărirea. Toate, doar Ție-Ți aparțin, În vecii vecilor. Amin!”


Peste doi ani, aduce-voi, În locu-acesta, înapoi, Toate uneltele pe care Casa lui Dumnezeu le are. Aduce-voi aicea, iar, Ceea ce Nebucadențar Răpit-a pentru al său tron Care se află-n Babilon.


Dar binele înfăptuit, Cu rău e oare răsplătit? Iată, o groapă au făcut, Căci să-mi ia viața, ei au vrut. Adu-Ți aminte că am stat În fața Ta, neîncetat, Căci vrut-am bine să vorbesc Pentru-acei oameni, să-i feresc Și să abat a Ta mânie Cari peste ei gata-i să vie.


Tu știi, prea bine, cât de mult Voit-am eu să Te ascult. M-am dovedit ascultător Și am primit să fiu păstor. N-am vrut să vină, peste fire, Zilele de nenorocire. Doamne, Tu știi că – negreșit – Lucrul acest nu l-am dorit. Cuvintele spuse de mine Știute sunt de către Tine.


Să fie binecuvântat Al nostru Domn, neîncetat Și binecuvântat să fie, Din veșnicie-n veșnicie, Al lui Israel Dumnezeu! Poporul să zică, mereu: „Amin! Pe Domnu-L lăudați Și-apoi Îl binecuvântați!”


Să fie binecuvântat Al nostru Domn – neîncetat – Acum, în anii care vin Și-n veci de veci! Amin! Amin!


Să fie binecuvântat Numele Lui, neîncetat! Să umple slava Celui Sfânt, Fața întregului pământ, Acum, în anii care vin Și-n veci de veci! Amin! Amin!


Și binecuvântat să fie, Din veșnicie-n veșnicie, Marele Dumnezeu, pe care Neamul lui Israel Îl are!” Întreg poporul adunat, „Amin!”, atuncea, a strigat Și laude, necontenit, Lui Dumnezeu, I-a dăruit.


Atunci, aceste ape-amare Și de blestem aducătoare – Care pătrund în trupul tău – În urmă, îți vor face rău: În măruntaie-ți ajungând, O să-ți vezi pântecul crescând, Iar coapsa îți va fi uscată – Dacă, cumva, ești vinovată – De către-al apelor venin!” Ea zice-va: „Amin! Amin!”


„De la cei cari prinși de război În Babilon, sunt, ai să iei Daruri! Iată cine sunt ei: Iedaia, Tobia, Heldai. În acea zi, tu însuți ai Ca să te duci la Iosia, La fiul lui Țefania, În casa-n cari s-au așezat, În Babilon când au intrat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite