11 Proroci și preoți au venit În fața lor și au vorbit, Ca să-i audă tot soborul De căpetenii și poporul Care fusese adunat: „Omul acesta-i vinovat! De moarte-i vrednic, negreșit, Pentru că el a prorocit Contra cetății ăsteia Și-a Templului, de-asemenea. Martori la ceea ce-am spus noi, De bună seamă sunteți voi, Căci toată lumea-a auzit Cuvintele ce le-a rostit, Aicea – chiar în acest loc – Omul acesta, zis proroc!”
11 Apoi preoții și profeții au vorbit conducătorilor și întregului popor, zicând: ‒ Să fie condamnat la moarte acest om, pentru că a profețit împotriva acestei cetăți. Voi înșivă l-ați auzit cu urechile voastre.
11 Apoi preoții și profeții au spus conducătorilor și întregului popor: „Acest om trebuie pedepsit cu moartea, pentru că a profețit împotriva acestui oraș. Voi personal l-ați auzit cu urechile voastre!”
11 Preoții și profeții le-au spus căpeteniilor și întregului popor: „Să fie o judecată spre moarte pentru omul acesta! Căci a profețit împotriva acestei cetăți, așa cum ați auzit cu urechile voastre”.
11 Atunci, preoții și prorocii au vorbit căpeteniilor și întregului popor: „Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci a prorocit împotriva cetății acesteia, cum ați auzit voi înșivă cu urechile voastre!”
11 Și preoții și prorocii au vorbit către mai mari și către tot poporul, zicând: Omul acesta este vrednic de moarte căci a prorocit împotriva cetății acesteia, cum ați auzit voi cu urechile voastre.
Grabnic – atunci – aceia cari Peste popor erau mai mari, La casa împăratului, S-au dus și astfel i-au spus lui: „Omul acesta, negreșit, La moartea trebuie-osândit! Căci oamenii cei de război Pe care-i mai avem cu noi, Și-ntreg poporul sunt speriați Și de-a lui vorbă înmuiați! Omul acesta dovedește, Neîncetat, că urmărește Nenorocirea tuturor Și răul pentru-acest popor.”
Prorocul cari o să-ndrăznească, În al Meu Nume, să rostească Doar un cuvânt nepotrivit, Pe care nu l-am poruncit – Sau va vorbi într-un alt nume, Al altor dumnezei din lume – Prorocu-acela, negreșit, Cu moartea, fi-va pedepsit.”
Toți, pân-aici, l-au ascultat, Însă, apoi, și-au ridicat Glasul, strigând: „Nevrednici sânt, Astfel de oameni, pe pământ! La moarte, să îl osândească! Nu-i vrednic ca să mai trăiască!”
„Luați-L voi!” – zise Pilat – „Căci, nici o vină, n-am aflat, În El!” Iudei-au spus apoi: „O Lege, însă, avem noi Și, după Lege, omu-Acel E vrednic ca să moară! El, Pe Sine, S-a făcut, mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu!”
Doamne, știi că au uneltit Și să mă prindă au voit. De-aceea, Doamne nu-i ierta! Nu șterge, dinaintea Ta, Al lor păcat! Fie loviți Și-n față-Ți, zacă prăbușiți! Lucrează împotriva lor Și-arată-Te necruțător, Atunci când vei găsi cu cale S-aduci vremea mâniei Tale!”
Poporul și al lui sobor De căpitani, prorocilor Și preoților, le-au vorbit: „Omul acesta, negreșit, Nu se arată vinovat Încât să fie morții, dat. În Numele Celui pe care, Drept Domn și Dumnezeu Îl are Al nostru neam, el ne-a vorbit. Deci nu trebuie pedepsit!”
Atunci, mulțimea din cetate, Către Ioas, a zis: „Îl scoate Afară-ndat’, pe fiul tău, Căci a făcut un mare rău! Altarul ce era-nchinat Lui Bal, iată că l-a surpat. A retezat stâlpul cel sfânt, Și l-a trântit jos, la pământ.”