Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 25:15 - Biblia în versuri 2014

15 Iată cum a vorbit Acel Care e Domn în Israel Și Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are: „Acest potir care e plin Cu al mâniei Mele vin, Să-l iei acum, din mâna Mea Și să îl dai, apoi, să-l bea Acelor neamuri anumite, La care Eu te voi trimite.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

15 Așa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Ia din mâna Mea acest pahar plin cu vinul mâniei Mele și dă-l să fie băut de toate națiunile la care te trimit.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 „Dumnezeul lui Israel numit Iahve mi-a vorbit astfel: «Ia din mâna Mea această cupă plină cu vinul mâniei Mele; și oferă-l tuturor popoarelor la care te trimit, ca să îl bea.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Căci așa mi-a vorbit Domnul Dumnezeul lui Israél: „Ia această cupă cu vin a mâniei mele din mâna mea și fă să fie băută de toate neamurile la care te voi trimite!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Căci așa mi-a vorbit Domnul Dumnezeul lui Israel: „Ia din mâna Mea acest potir plin cu vinul mâniei Mele și dă-l să-l bea toate neamurile la care te voi trimite.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Căci așa mi‐a zis Domnul Dumnezeul lui Israel: Ia acest potir de vin al mâniei din mâna mea și adapă cu el pe toate neamurile la care te voi trimite.

Gade chapit la Kopi




Ieremia 25:15
27 Referans Kwoze  

Domnul, în brațul Său cel tare, Ascunde un potir, în care Fierbe un vin – o băutură – Plină de amestecătură. Când El îl varsă pe pământ, Toți oamenii care răi sânt, Sorb de îndat’, a lui măsură, Să nu rămână-o picătură!


Te scoală dar, și te gătește! Ierusalime, te trezește, Căci ai băut, din mâna Lui, Cana mâniei Domnului! Până la fund, ai sorbit dar, Al amețelilor pahar!


Va bea vinul mâniei, care, Al nostru Dumnezeu îl are. Vinul acesta-i va fi dat Să-l beie, neamestecat – În cupa Sa, pentru mânie – Și chinuit are să fie, În flacăra unui foc mare Și în pucioasa arzătoare, Aflate-n fața Mielului Și-a sfinților îngeri, ai Lui.


Cel rău să soarbă din mânia Lui Dumnezeu și să își vadă Pieirea care îl vrea pradă.


„Așa vorbește Dumnezeu, Cel care Domn îți e mereu Și-l apără pe-al Său popor: „Potirul amețelilor – Potirul cu mânia Mea – Ți-l iau din mâini! Nu-l vei mai bea!


Îngeru-atunci a aruncat, Spre lume, cu cosorul lui, Strângând via pământului. Sfârșind culesul, a luat, Toți strugurii și i-a lăsat Să cadă-n teascu-acela mare, În care, Dumnezeu Își are, Mânia Lui. Eu am văzut


Potir de aur s-a vădit Tot Babilonul, negreșit, În mâna Domnului. Astfel, Popoarele-au băut din el, Din al său vin. S-au îmbătat Și-o nebunie s-a lăsat Peste popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.


Pe cei răi, Domnul îi lovește Cu ploaie de cărbuni și foc Și cu pucioasă la un loc. Doar vântul cel dogoritor E partea și paharul lor,


Prin lucruri grele, l-ai făcut Pe-al Tău popor de a trecut. Ai adăpat a noastră fire Cu vinul cel de amorțire.


Îl pun în mâna celor care Te-au asuprit, fără-ncetare, Zicând: „Îndoaie-te și-apoi, Vom trece, peste tine, noi!” Spinarea ta se dovedea, Atunci, fiind asemenea Unui pământ tare, uscat, Ce e de trecători călcat; Sau precum ulița pe care Se plimbă o mulțime mare.”


„Până când nici nu te-ai născut, Află că Eu te-am cunoscut. Nici nu erai încă-ntocmit, În pântece, când te-am găsit Că pentru planul Meu ești bun Și-am vrut deoparte să te pun Ca să te fac proroc al lor, Adică al neamurilor.”


Cu oastea, el o să lovească Egiptul, să vă pedepsească: Va omorî pe cei sortiți A fi la moarte osândiți. Prin ascuțișul sabiei, O să îi treacă pe acei Care-s la sabie-osândiți, Iar toți cei care sunt sortiți Ca să ajungă în robie, Ajunge-vor robi ca să fie!


Iată Cuvântul Domnului, Ce l-a rostit prorocul Lui Cari Ieremia s-a chemat Și e spre neamuri îndreptat:


„Hei! Voi, cu toți, să căutați Ca pe Moab să-l îmbătați, Pentru că el a îndrăznit, Acum, să se fi semețit, Fiind în contra Domnului! Pentru nelegiuirea lui, Moabul să se prăvălească, S-ajungă să se tăvălească În vărsătura lui și-astfel, De râs s-ajungă a fi el!


Căci Domnul în ăst fel vorbește: „Iată, cel ce nu trebuiește Să bea potirul, tot îl bea, Și-atunci crezi că tu vei putea Să scapi făr’ a fi pedepsit? Nu! Nu se poate! Negreșit, De-acest potir, parte-i avea, Pentru că și tu îl vei bea!”


Așa a zis Cel cari mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că am găsit cu cale, Să bei potirul sorei tale. E larg și-adânc potiru-acel Și mult poate-ncăpea în el! De râs te fac s-ajungi – să știi – Și de batjocură să fii!


Căci partea pregătită ție E de durere și beție. Potirul care l-a avut Samaria – și la băut – Să știi dar, că acum e plin Cu spaimă, groază și venin!


Egiptul, după al Meu plac, Într-un pustiu am să-l prefac, Cum fi-vor țările pe care Jur împrejurul său le are. Cetățile vor fi și ele Pustii, în vremile acele, Printre alte cetăți vădite Că-s de asemeni pustiite. Ani patruzeci – se va vedea – Că tot pustii vor rămânea. Locuitorii cei pe care Țara Egiptului îi are, Vor fi în lume-mprăștiați Și-n felurite țări lăsați.


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că focul cel aprins De gelozie M-a cuprins, Făcându-Mă ca să privesc Spre neamuri și ca să vorbesc În contra lor și-a-ntregului Popor din al Edomului Ținut, pentru că Mi-au luat Țara și-apoi s-au bucurat În inimi, căci au izbutit Să jefuiască ce-a rodit.


Precum voi, care ați șezut Pe sfântu-Mi munte, ați băut Paharu-n care s-a aflat A Mea mânie, necurmat Și neamurile-asemenea A Mea mânie au s-o bea. Vor bea și vor sorbi din el Și au să fie-apoi la fel, De parcă n-ar fi fost vreodată.”


În loc de slavă, peste tine, Se va lăsa mare rușine. Să bei și tu, să te-amețești Și-n urmă să te dezvelești. Îți va veni rândul – de-ndat’ – Să iei paharul cel aflat În dreapta Domnului. Vei bea Din el și-atuncea vei vedea Cum slava ta cea strălucită E de rușine-acopertită.


De-a pururi însă, eu vorbesc Și-aceste lucruri le vestesc. Laude voi cânta, mereu, Pentru-al lui Iacov Dumnezeu.


Iată dar, hotărârea dată, Care se află îndreptată În contra-ntregului pământ Și-a celor care pe el sânt. Iată și brațul cel întins Care, pe neamuri, le-a cuprins.


Căci Domnul este mâniat Pe neamuri și S-a arătat Plin de urgie, peste fire, Față de-ntreaga lor oștire. De-aceea, El le nimicește De tot, și le măcelărește.


„Un sul de carte ia și scrie Tot ceea ce ți-am spus Eu ție Și-i privitor la Israel, La Iuda, iar apoi – la fel – La neamurile despre care Eu ți-am vorbit fără-ncetare. Să scrii tot ce ai auzit, Din ziua-n care am ieșit De prima dată-n al tău drum Și ți-am vorbit până acum!


Însă, ce faci tu, bunăoară? Umbli doar după lucruri cari Se-arată precum că sunt mari? Uită de lucrurile-acele Și nu mai umbla după ele! Căci iată, peste toată firea, Aduce-voi nenorocirea. Făpturile nu vor putea Să se ferească-atunci, de ea. Dar ție, pradă de război, Chiar viața ta ți-o dau apoi, În toate locurile-n care Te va purta a ta cărare.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite