Ieremia 24:10 - Biblia în versuri 201410 Îi voi lovi cu sabia, Cu ciuma și cu foametea, Până atunci când au să piară Cu toții, din această țară, Pe cari am dat-o Eu, celor Ce se vădeau părinți ai lor Și care-apoi, în stăpânire, Le-am dat-o lor, drept moștenire.” Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească10 Voi trimite printre ei sabia, foametea și molima până vor pieri din țara pe care le-am dat-o lor și strămoșilor lor“. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201810 Voi trimite printre ei sabia, foametea și epidemia – până vor dispărea din țara pe care le-am dat-o lor și strămoșilor lor!»” Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202010 Voi trimite împotriva lor sabia, foametea și ciuma până când vor fi terminați de pe pământul pe care l-am dat lor și părinților lor. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu10 Voi trimite în ei sabia, foametea și ciuma, până vor pieri din țara pe care le-o dădusem lor și părinților lor.’” Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 193110 Și voi trimite între ei sabia, foametea și ciuma, până vor fi nimiciți din țara pe care le‐am dat‐o lor și părinților lor. Gade chapit la |
Ieremia 24:10
27 Referans Kwoze
Tu să le spui: „Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe viața Mea, vorbesc! Aceia care locuiesc, Printre ruine, vor cădea Căci o să-i taie sabia. Sălbăticiunile-au să vie La cei care sunt pe câmpie. Cei care, în loc întărit, Un adăpost bun și-au găsit – Și cei din peșteri, bunăoară – Loviți de ciumă, au să moară.
De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Pentru că nu M-ați ascultat Și pentru că nu i-ați lăsat Liberi, pe cei ce-au fost vestiți Că au să fie sloboziți, Iată că și Eu, mai apoi, O slobozenie, peste voi, Îngăduiesc: a sabiei, A ciumei și a foametei. În urmă, după al Meu plac, De pomină am să vă fac Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.
Sfatul pe care-n Iuda-l știm, Dar și cel din Ierusalim, În locu-acesta, Eu voiesc, Atunci să îl zădărnicesc. Îi las vrăjmașilor să cadă – Și săbiilor lor – drept pradă. Doar trupuri moarte au să fie Împrăștiate pe câmpie. În acest fel ajunge-vor Drept hrană, trupurile lor, Doar păsărilor cerului Și fiarelor pământului.
O boală rea va fi în țară Și toți, de boală, au să piară. Nimenea, însă, nu-i va plânge Și nimenea nu îi va strânge Ca să-i îngroape. Au să fie Ca și gunoiul de pe glie. Îi va ucide sabia Și îi va stinge foametea. Ale lor trupuri moarte, toate, Ajunge-vor a fi mâncate De păsările cerului Și fiarele pământului.”
Și dacă îți va zice-apoi, „Dar unde să ne ducem noi?”, Tu le vei spune astfel: „Eu Spun doar ce zice Dumnezeu: „La moarte meargă – negreșit – Cel ce la moarte e sortit. La sabie, meargă acei Care sortiți sunt sabiei. La foamete meargă apoi Aceia care, dintre voi, La foamete au fost sortiți, Iar cei ce robi sunt hărăziți Au să se ducă în robie, Căci astfel trebuie să fie!”
Un cal gălbui s-a arătat, Iar cel care la-ncălecat, Moartea era. În urma lor, E Locuința morților. Putere li s-a dăruit, Astfel încât au stăpânit, A patra parte de pământ, Căci să ucidă, puși, ei sânt, Cu sabie, foamete mare, Cu molime și-apoi cu fiare, După porunca arătată Și care, lor, le-a fost lăsată.
Aceia cari vor rămânea Să stea-n cetate mai departe, De moarte au să aibă parte. Îi va ucide sabia Sau ciuma și cu foametea. Cei care pleacă, bunăoară, La oștile ce vă-nconjoară – Cari sunt ale Haldeilor – Și au să se predeie lor, În gheara morții n-au să cadă, Căci ei vor dobândi, drept pradă, Chiar viața, căci în ăst fel, iată, Aceasta le va fi cruțată.
Israelul va fi lovit, Fiind ca trestia lăsată De voia apei clătinată. Domnul va smulge, ăst popor, Din țarina părinților. O să-l alunge, mai târziu, Să-l risipească peste Râu. Toate se vor fi întâmplat, Pentru că el n-a ascultat De al său Domn, neabătut. Idoli, poporul și-a făcut, Iar prin aceasta, negreșit, A Lui mânie a stârnit.
Chiar de au să se hotărască, Apoi, cu toții să postească, N-am să ascult rugile lor. Nu vreau mulțimea jertfelor, Nici darurile de mâncare Și nici acele jertfe care – Precum se știe – se socot A fi drept ardere de tot. Jertfele lor, nu le primesc, Pentru că vreau să-i nimicesc Cu ciuma și cu foametea Și să-i lovesc cu sabia.”
Îi urmăresc cu sabia Cu ciuma și cu foametea. Pricini de spaimă au să fie Pentru oricare-mpărăție, Căci pricini de nenorocire A țărilor de peste fire Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem vor fi găsiți Și de batjocură mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.
Al nostru Domn și Dumnezeu Mi-a zis așa: „Bate mereu, Din mâini și din picioare-apoi, Și strigă: „Vai! Vai, pentru noi!” Din pricina acelor rele Și-a urâciunilor acele Făcute de casa pe care Neamul lui Israel o are, Casă ce va cădea lovită De sabie și nimicită Va fi de ciumă, de nevoi Și de al foametei șuvoi.
Piblisite