Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 23:19 - Biblia în versuri 2014

19 Iată, furtuna Domnului Se iscă la cuvântul Lui. Când vijelia se stârnește, Urgia Lui se năpustește Și cade peste toți cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Săi!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

19 Iată furtuna Domnului! Furia izbucnește și vijelia se năpustește; se năpustește asupra capului celor răi.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 „Să știți că furtuna lui Iahve se declanșează cu mânie. Vijelia (Lui) vine în mare viteză și se îndreaptă spre capul celor răi.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Iată, furtuna Domnului și furia năvălesc, o furtună amețitoare năvălește asupra capetelor celor răi.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Iată că furtuna Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Iată, furtuna Domnului, furia lui iese și un vârtej puternic va învălui capul celor răi.

Gade chapit la Kopi




Ieremia 23:19
19 Referans Kwoze  

„Iată furtuna Domnului, Iscată de mânia Lui! Dezlănțuită e urgia Și cade precum vijelia, Asupra celor ce sunt răi, Vădindu-se dușmani ai Săi!


Așa le spune, tuturor, Cel care-i Domn al oștilor: „Iată că o nenorocire Se va abate peste fire Și va lovi, necruțător – Atunci – popor după popor. Iată că o furtună mare, Din margini de pământ, apare.


De-aceea, foc o să se lase Din cer, peste-ale Rabei case Și mistuite vor fi toate Paletele în ea aflate, În mijlocul strigătelor Scoase în ziua luptelor Și-a vijeliilor pe care Ziua furtunii doar le are.


Către pustia mării, iată, E prorocia îndreptată. Precum pornește-o vijelie Din miazăzi, are să vie Și el, din țara-nfricoșată, Trecând pustia neumblată.


Cum trece un vârtej, la fel Peri-va și cel rău; dar cel Neprihănit stă în picioare, Căci temelii veșnice are.


Dar Domnul, pe deasupra lor Se-arată, iar săgeata Lui, Asemenea fulgerului Are să fie, când pornește. El, trâmbița, Își pregătește. Apoi, o ia și trâmbițează Puternic și înaintează În vijelia ce se-arată A fi în miazăzi iscată.


În acel timp, poporului Și-apoi Ierusalimului, Li se va spune ăst cuvânt: „Dinspre pustiu, suflă un vânt, Pe drumul fiicei cea pe care Sărmanul Meu popor o are. Vântul acesta, arzător, Nu e un vânt folositor La vânturarea grâului Sau pentru curățirea lui.


De-abia au fost ei semănați, Abia de-s înrădăcinați, Căci la suflarea Domnului, Se uscă, iar vârtejul Lui Îi spulberă de pe pământ, Ca paiele duse de vânt.


Ca o furtună peste fire, Când fi-veți de nenorocire Ca de-un vârtej învăluiți, Când de necazuri încolțiți Veți fi cuprinși de strâmtorare.


Până când nu s-a întețit Și până încă n-au simțit Oasele voastre, focul care Spinul uscat sau verde-l are, Îi va lua vârtejul. Iată,


Așa vorbește Domnul: „Iată, Eu ridica-voi, de îndată, În contra Babilonului Precum și a poporului Haldeu, un vânt nimicitor.


Când m-au uitat, eu am zărit, Din miazănoapte c-a venit Un vânt năpraznic, un nor gros Și-un snop de foc vijelios, Ce răspândea, fără-ncetare, În jurul său, lumină mare. În al ei mijloc se vădea A fi ceva care lucea, Putând a fi asemuită Cu o aramă lustruită, Ieșind din para focului, Aflându-se deasupra lui.


Ci pentru că M-au mâniat, În lume, i-am împrăștiat Și-astfel, la neamuri, au șezut, Pe care nu le-au cunoscut. În urma lor, am pustiit Țara, încât n-a mai voit – După aceea – nimenea Să vină ca să șeadă-n ea, Pentru că țara cea plăcută Fost-a-n pustie prefăcută!”


La marginea pământului, Are-a ajunge glasul Lui, Căci neamurile-n lume-aflate, Atunci, de El vor fi certate. Când ziua ‘ceea se arată, Domnul va face judecată Făpturilor de pe pământ. Atuncea, cei care răi sânt, Vor cădea pradă sabiei, Trecând prin ascuțișul ei.”


Mânia Domnului, aprinsă, Nu va putea să fie stinsă, Până nu se va fi-mplinit Ceea ce Domnul a gândit. Veți înțelege, întru tot, Lucrul acesta, cum socot, Cât de curând, în viitor, Prin perindarea vremilor.”


De-aceea, Domnul Dumnezeu Așa vorbește: „Iată, Eu Porni-voi, în a Mea urgie, Furtuna. În a Mea mânie, Ploaia – cu vifor – o-nsoțesc Și grindina o pregătesc, Ca să aducă, peste fire, Șivoaiele de nimicire.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite