Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 22:15 - Biblia în versuri 2014

15 „Dar oare, împărat, tu treci, Tu cari în cedri te întreci? Al tău părinte n-a mâncat Și n-a băut? El a cătat Să facă dreaptă judecată Și fericit trăit-a. Iată,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

15 Te face să fii rege faptul că aduni fără încetare cedru? Oare tatăl tău nu mânca și nu bea și el? Și totuși el făcea judecată și dreptate, astfel încât toate îi mergeau bine.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Iahve zice: «Te face să fii rege faptul că aduni mereu cedru? Oare tatăl tău nu mânca și nu bea și el? Și totuși, el judeca pe toți corect și făcea dreptate, astfel încât totul îi mergea bine.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Oare tu domnești pentru că te întreci cu cedrul? Tatăl tău oare nu a mâncat și a băut, a făcut judecată și dreptate? Atunci îi era bine.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Împărat ești tu oare, de te întreci în cedri? Nu mânca tatăl tău și nu bea și el? Și totuși el făcea dreptate și judecată, și era fericit!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Oare vei domni tu fiindcă te întreci cu cedrul? Oare nu mânca și bea tatăl tău și făcea judecată și dreptate? Și‐i mergea bine.

Gade chapit la Kopi




Ieremia 22:15
33 Referans Kwoze  

‘Nainte de-a fi Iosia, Nu mai fusese nimenea – În Iuda sau în Israel – Care să fi făcut la fel. Doar Iosia, la calea Lui – Adică la a Domnului – S-a-ntors din toată inima, Neabătut spre-a o urma, Așa cum Moise însemnase În cartea legii ce-o lăsase. Nici după el, nu s-a văzut Altul, la fel să fi făcut.


Bine-i de cel neprihănit: Acela este fericit, Pentru că are să adune Roade, din faptele lui bune.


Ferice e de țara care, Un împărat, dintr-un neam mare, Își are-n frunte, iar acei Care sunt voievozi ai ei, Oameni serioși sunt, cumpătați Și la beție nededați, Mâncând la vremea când le cere Trupul, pentru-a avea putere.


Dacă pe cel rău ai să poți De la-mpărat ca să îl scoți, Atunci, scaunu-i de domnie Se va-ntări prin curăție.


Dreptatea, țara, întărește; Mita, însă, o nimicește;


Iosia s-a vădit cuminte, Căci numai bine-a făcut el În fața Domnului, la fel Ca David, care-i era tată. El nu s-a abătut vreodată, La dreapta sau la stânga lui, De pe cărarea Domnului.


Dacă e bine sau e rău, Vom asculta de glasul Său, Pentru că noi, cu toții știm Că fericiți putem să fim, Doar dacă ascultăm mereu, De-al nostru Domn și Dumnezeu!”


„Casă-a lui David! Domnul Sfânt Îți spune-acum, acest cuvânt: „Dreptate, faceți – de îndat’ – Din zorii zilei, ne-ncetat! Scăpați-l pe cel asuprit, De cel care l-a prigonit, Ca nu cumva, altfel, să vie Asupră-vă a Mea mânie, Să se aprindă ca un foc Și-apoi să spulbere ăst loc, Din pricina răului care Îl săvârșiți, fără-ncetare!


Dreptate dacă s-a făcut În judecată, mai plăcut E lucru-acesta Domnului, Decât jertfele omului.


Deci binecuvântat, mereu, Să fie Domnul, Dumnezeu Care, de tine, S-a-ndurat Punându-te drept împărat, Pe scaunul lui Israel – Popor care-i iubit de El – Să-l cârmuiești cu scumpătate Și să îl judeci, cu dreptate.”


David – cât fost-a împărat În Israel – a judecat Și-apoi, dreptate, a-mpărțit Poporului, necontenit.


Fie că beți sau că mâncați, Ori faceți altceva, dragi frați, Să faceți totul, tot mereu, Spre lauda lui Dumnezeu.


Din Templu, zilnic, ei erau. Acasă, pâinile frângeau, Luând hrana, în curăție De inimă și bucurie.


Dați milostenii, și-apoi toate Au să vă fie-atunci, curate.


„Iată, vin zile” – Domnu-a zis – „În care, precum am promis, Odrasla cea neprihănită Are să-i fie dăruită Lui David. El va-mpărăți În țară și va împărți Dreptatea, căci în ce va spune, Va arăta înțelepciune.


De-aceea, pentru-acela care Drept Ioiachim, numele-și are Și îi e fiu lui Iosia Care în Iuda-mpărățea, Domnul a zis, în acest fel: „Nu vor mai plânge după el Și nu va zice nimenea „Vai frate’ meu! Vai sora mea!” Nu vor mai plânge după el Și nu vor zice-n acest fel: „Vai doamne! Vai, măria-ta!”


Domnul a zis: „Când judecați, Dreptatea să o apărați! Scăpați pe cel ce-i asuprit, De cel de cere-i prigonit! De văduve, vă-ngrijiți voi, De-orfani și de străini apoi. Să îi vegheați, să-i ocrotiți Și nicicând să nu-i chinuiți! Sângele cel nevinovat, Să nu fie, de voi, vărsat!


Acela doar are să șeadă În locuri ‘nalte; doar el are Să aibă locuri de scăpare, Pe stâncile cele-ntărite, Care nu pot fi biruite. Pâine el are să primească, Iar apa nu o să-i lipsească.”


Domnia Lui are să crească, Mereu, și are să-nflorească. Cu pace fără de sfârșit, Are să fie întărit Jilțul lui David, de domnie, Precum și-a lui împărăție, Pentru că fi-va sprijinită Prin judecată și-ntărită Printr-o neprihănire vie Care va ține pe vecie. Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit De râvna Celui cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.


Nu are altă fericire Omul – după a mea gândire – Doar să mănânce și să bea Și sufletului său să-i dea, Din ceea ce-a agonisit, Ce vrea, spre-a fi înveselit. Aceasta însă-am văzut eu, Că vine de la Dumnezeu.


Deschide-ți gura: cu dreptate Să judeci și să le faci toate; Să-l aperi pe nenorocit Și pe cel care e lipsit.


Credincioșia îl păzește, Iar bunătatea-l ocrotește Pe împărat și-i întăresc Într-una scaunul domnesc.


Doar binele l-a făcut el, În fața Domnului, la fel Ca David, care-i era tată. El nu s-a abătut, vreodată, La dreapta sau la stânga lui, De pe cărarea Domnului.


Iată-i pe fiii ce-i avuse Și Iosia: întâi, născuse Pe Iohanan. Cel ce-a urmat, Fusese Ioiachim chemat. La urmă, mai veniră doi: Șalum cu Zedechia-apoi. Fiii pe care i-a primit Iosia, patru s-au vădit.


Păzește legea Domnului, Poruncile din partea Lui – Pe care vi le-am dăruit – Să poți ajunge fericit Tu și ai tăi fii după tine, Ca totul să îți meargă bine Și zile multe să trăiești În țara pe care-o primești Azi, de la Domnul, ca să-ți fie, În stăpânire, pe vecie.”


„Căci numai dacă veți căta, Fapte și căi a vă-ndrepta, Dacă – în urmă – o să știți Dreptatea s-o înfăptuiți,


Dar Iosia nu a voit S-asculte ceea ce-a rostit Neco – deși cuvântul lui, Venea din partea Domnului – Ci grabnic el s-a ridicat Și hainele și le-a schimbat Dorind să plece mai apoi, Contra lui Neco, cu război. Astfel, cu oastea, a pornit Și la Meghido a ieșit În calea împăratului.


Dar toate câte le-a făcut Iosia-atunci – cum a cerut Legea pe care o urmase, Așa cum Dumnezeu lăsase –


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite