Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 2:33 - Biblia în versuri 2014

33 Ce bine știi să-ți întocmești Calea, când cauți ce iubești! Chiar și-n nelegiuire, iată, Tu știi să te deprinzi, de-ndată.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

33 Ce bine îți pregătești calea când cauți iubire! Astfel, până și pe femeile rele le-ai învățat căile tale!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

33 Ce bine știi să îți faci planurile atunci când urmărești ce iubești! Înveți metodele tale chiar și pe femeile rele!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

33 Ce bine faci căilor tale când cauți iubirea! De aceea ți-ai obișnuit căile cu cele rele.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

33 Ce bine știi să-ți întocmești căile când este vorba să cauți ce iubești! Chiar și la nelegiuire te deprinzi.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

33 Cât de iscusită ești pe calea ta, ca să cauți iubire! De aceea chiar pe femeile rele le‐ai învățat căile tale.

Gade chapit la Kopi




Ieremia 2:33
12 Referans Kwoze  

Iată dar, ce pot Eu a-ți zice: Tu, nu numai că ai umblat Pe-ale lor căi neîncetat – Făcând tot ceea ce-ai văzut Precum că ele au făcut – Dar ca și cum te-ai fi gândit Că prea puține-ai săvârșit, Te-ai arătat și mai stricată Decât au fost ele, vreodată.


Iată, mânia M-a cuprins Și împotrivă-ți am întins, Acum, temutul brața al Meu, Iar porția pe care eu, Pentru-ntreținere ți-am dat-o, Află că mult ți-am micșorat-o, Pentru că am găsit cu cale Ca să te las vrăjmașei tale – Copila Filistenilor. Când ea, felul purtărilor Ți l-a văzut, s-a înroșit, De cât e de nelegiuit.


De ce, atâta grabă mare, Ca să îți schimbi a ta cărare? Iată că din Egipt îți vine – Cât de curând – a ta rușine, După cum mai venise ea Asupră-ți, din Asiria!


„Cum poți să zici: „Nu m-am spurcat Iar după Bali, nu am umblat!”? Privește-ți urma pașilor Pe drumurile văilor Și-n acest fel vei fi putut Să vezi ce rele ai făcut Tu, dromaderule, cel care Te areți iute de picioare Străbătând depărtările Și-ncrucișând cărările!


Ei, însă, nu au ascultat, Iar cel ce-n rătăcire-i trase, S-a dovedit a fi Manase, Care mai mult rău a făcut, Decât cel care – s-a văzut – Că neamurile îl făceau, Pe când în țară locuiau. De-aceea, Domnul – mâniat – În țară nu le-a mai lăsat Și-n locul lor ajunse-astfel, Să stea poporul Israel.


Pentru acele zile când Mergea, tămâie, aducând ‘Naintea Baalilor, doresc – Acuma – să o pedepsesc. Pentru acele zile când – După ibovnici, alergând – Cu salbă mândră se gătea Și-n nas verigă își punea, Am să o pedepsesc, de-ndat’. O pedepsesc, căci M-a uitat! Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Mireasa-și uită brâul oare, Sau fata ale ei odoare? Dar Eu, de-un timp îndelungat, Am fost, de-al Meu popor, uitat.


Și hainele ți le-ai pătat, De sângele nevinovat, Al celor care au căzut, Fără ca rău să fi făcut, Pentru că nu i-ai prins furând Și nici vreo spargere, făcând.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite