Ieremia 19:15 - Biblia în versuri 201415 „Iată, Domnul oștirilor, Ce-i Dumnezeu în Israel, A cuvântat în acest fel: „Nenorocirile pe care Vi le-am vestit fără-ncetare, Le voi aduce peste voi, În vremurile de apoi. Ierusalimul – negreșit – Are să fie-atunci lovit. Lovite vor mai fi, la fel, Cetățile ce țin de el. Toate, voi le veți fi pățit, Pentru că v-ați înțepenit Grumazul și n-ați ascultat Poruncile ce vi le-am dat.” Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească15 „Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste cetatea aceasta și peste toate cetățile din jurul ei toate nenorocirile pe care le-am vestit împotriva lor, pentru că s-au încăpățânat să nu asculte cuvintele Mele!»“. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201815 „Iahve, Conducătorul Armatelor care este Dumnezeul lui Israel, spune: «Vă anunț că voi aduce peste acest oraș și peste toate celelalte orașe din jurul lui, toate dezastrele pe care le-am anunțat împotriva lor – pentru că s-au ambiționat să nu asculte cuvintele Mele!»” Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202015 „Așa vorbește Domnul Sabaót, Dumnezeul lui Israél: «Iată, eu fac să vină asupra acestei cetăți și asupra tututor cetăților ei tot răul pe care l-am rostit împotriva ei, pentru că și-au înțepenit grumazul ca să nu asculte cuvintele mele»!”. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu15 „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi aduce peste cetatea aceasta și peste toate cetățile care țin de ea toate nenorocirile pe care i le-am vestit mai dinainte, pentru că și-au înțepenit gâtul ca să n-asculte cuvintele Mele.’” Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 193115 Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce asupra cetății și asupra tuturor cetăților ei tot răul pe care l‐am vorbit împotriva ei, căci și‐au întărit grumajii, neascultând cuvintele mele. Gade chapit la |
Pe toți, fierbinte, i-ai rugat Ca Legea Ta să o păzească, Porunca să Ți-o împlinească. Însă prin tot ce au făcut, Nicicând, s-asculte nu au vrut. Astfel, ei au păcătuit Față de tot ce-ai rânduit, Deși această rânduială Îl face viu – fără-ndoială – Pe-acela care o păzește Necontenit, și o-mplinește. În urmă, cu-ndărădnicie, Ei – spatele – Ți-au întors Ție, Grumazul și-au înțepenit Și să Te-asculte, n-au voit.
Să Te asculte, n-au mai vrut. Minunile ce le-au făcut Le-au dat uitării, vrând apoi Ca în robie, înapoi, Să se întoarcă. Căutară Alți căpitani de-și așezară. Dar Doamne, Tu Te-ai arătat Gata să ierți, căci ești bogat În bunătate. Te-ai vădit Îndurător – necontenit – Și milostiv; căci Ți-a păsat De ei și-astfel, nu i-ai lăsat
„Doamne, dar nu văd ochii Tăi, Care e adevărul, oare? Tu îi lovești, fără-ncetare, În timp ce ei – pot ca să zic – Precum că n-au simțit nimic. Tu-i nimicești, fără măsură, Dar ei nu iau învățătură, Ci capătă o-nfățișare Cari, decât stânca, e mai tare Și nu-nțeleg că e mai bine Să se întoarcă iar, la Tine.”
Să spui astfel poporului: „Iată Cuvântul Domnului, Pentru-ai lui Iuda împărați Și pentru voi, cei care stați, Azi, în Ierusalim. Să fiți Atenți acum, să auziți Ce vă va spune, tuturor, Cel care-i Domn al oștilor Și totodată este Cel Ce-i Dumnezeu, în Israel: „Peste-acest loc, vă dau de știre Că am s-aduc nenorocire. Ea o să fie foarte mare Făcându-i pe aceia care, De ea vor auzi vorbind, Să-și simtă-auzul țiuind.
Am să îl pedepsesc pe el Și pe urmașii lui, la fel. De-asemenea, îi pedepsesc Și pe cei care îi slujesc, Pentru că au păcătuit Și făr’delegi au săvârșit. Trimit necazuri peste ei, Precum și peste toți acei Cari în Ierusalim trăiesc Sau cari în Iuda locuiesc. Nenorocirile de care Le-am tot vorbit, fără-ncetare – Cu care i-am amenințat – Le-aduc asupra lor, de-ndat’!”
„La cei ce-n Iuda locuiesc Și la cei care se găsesc, Azi în Ierusalim, de-ndată Ai să te duci și-ai să spui: „Iată, Așa vorbește Dumnezeu: „Necazuri mari pregătesc Eu, În contra voastră și-am făcut Un plan, pentru că am văzut Tot răul ce l-ați săvârșit. De-aceea, este nimerit Ca fiecare dintre voi Să se întoarcă înapoi, Din căile ce le avea, Din relele ce le făcea!”
Fără de milă, a surpat Domnul – când S-a înfuriat – Și locuințele pe care Iacov, în lume, le mai are. Făcut-a-n marea Lui urgie, Ca dărâmat, atunci, să-i fie Fiicei lui Iuda, zidul care Îi folosea la apărare Și prăvălite la pământ, Întăriturile ei sânt. Domnul făcut-a de ocară Împărăția, a ei țară, Precum și pe aceia cari Se dovedeau a fi mai mari.