Ieremia 17:3 - Biblia în versuri 20143 Iată că Eu las ca să cadă Întregul Meu munte, drept paradă; La fel și câmpurile sale, Averile caselor tale, Cu înălțimi și visterii. Pradă vor fi toate, să știi, Pe tot al tău întreg ținut, Pentru ceea ce ai făcut, Pentru că ai păcătuit! Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească3 Muntele Meu din țară, bogăția ta și toate comorile tale le voi da ca pradă, împreună cu înălțimile tale, din cauza păcatelor din întreg teritoriul tău. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20183 Muntele Meu din țară, să știi că voi da ca pradă bogăția ta și toate comorile tale împreună cu înălțimile tale – din cauza păcatelor de pe tot teritoriul tău. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20203 pe munți și în câmpie. Bunurile tale și toate vistieriile tale le voi da jafului, din cauza înălțimilor și a păcatului din toate hotarele tale. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 Eu dau la pradă muntele Meu și ogoarele lui, avuțiile tale, toate vistieriile și înălțimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ținutul tău! Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19313 O, muntele meu în câmp! Voi da prăzii avutul tău, toate vistieriile tale, și înălțimile tale, pentru păcatul din toate hotarele tale. Gade chapit la |
„Mica – cel ce era profet Și se trăgea din Moreșet – Pe vremea-n care Ezechia, În Iuda, a avut domnia, A zis întregului popor: „Iată că Domnul oștilor, În acest fel, a cuvântat: „Sionul tot va fi arat, Precum ogoru-i pregătit. Ierusalimul, negreșit – În vremea care o să vie – Morman de pietre o să fie. Muntele Casei Domnului Ajunge-va la rândul lui, O înălțime ne-ngrijită, Doar de păduri acoperită.”
Apoi, cel care a domnit În Babilon, a jefuit Averea Casei Domnului Și-a casei împăratului. A zdrobit vasele pe care Templul lui Dumnezeu le are. Vasele-acelea sfărâmate, Din aur doar, erau lucrate, De către Solomon, cel care Fusese-n Israel, mai mare. Acestea s-au înfăptuit, Așa precum a glăsuit, Atunci, cuvântul Domnului.
Am să te dau pe mâna lor, Să-ți facă tot ceea ce vor. Casele tale de curvie, Atunci, surpate au să fie, Iar înălțimile zidite Au să îți fie nimicite. Hainele au să ți le ia. Podoabele de-asemenea – Ce sunt din pietre nestemate – Și el îți vor fi luate. Nimica nu vei mai avea, Căci goală tu vei rămânea.
Asupritorul și-a întins Mâna și astfel a cuprins Tot ceea ce se dovedea Că mai de preț și scump avea. Ba încă, a mai văzut cum, La sfântul său Locaș, acum, Neamuri s-au strâns și-au cutezat, În el apoi să fi intrat, Deși Tu n-ai îngăduit Lucrul acest, ci-ai poruncit Ca să nu intre nimenea Și-n adunarea Ta să stea!
Nelegiuirea săvârșită De Iacov, fost-a ispășită Și iată rodul ce l-a dat Iertarea, pentru-al său păcat: Domnu-a făcut pietrele care Erau cuprinse în altare, Așa precum e varul, până S-au prefăcut toate-n țărână. Idolii Astarteelor Și-apoi mulțimea stâlpilor Cari soarelui sunt închinați Au fost zdrobiți, iar ridicați – Din nou – în vremea ce-o să vie, Nicicând ei nu au să mai fie.
Toate-nălțimile apoi – Pe care jertfe-aduceți voi – Le nimicesc; stâlpi-nchinați Astrului zilei, dărâmați Ajunge-vor, din temelie, Iar peste voi are să vie – Din partea Mea – o cruntă soarte: Cu trupurile voastre, moarte, Peste-ai voști’ idoli, morți și goi, Eu, Domnul, am s-arunc apoi. Pentru păcatul vostru greu, Vă va urî sufletul Meu.