Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 12:6 - Biblia în versuri 2014

6 Dacă cel care se vădește Frate a-ți fi, îți face rău Și-apoi casa tatălui tău Te vinde când îi vine bine Și strigă-ntr-una după tine, Să nu-i crezi, chiar mărinimoși De-ți par, vorbind prietenoși.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

6 Chiar și frații tăi, propria familie, te trădează; ei înșiși strigă în gura mare după tine. Nu te încrede în ei, chiar dacă te vorbesc de bine.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Chiar și frații tăi – propria ta familie – te trădează. Ei personal strigă cu mare intensitate după tine! Nu te încrede în ei, chiar dacă vorbesc despre tine lăudându-te.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Și dacă frații tăi și casa tatălui tău, chiar și ei te trădează, și dacă ei strigă în urma ta din plin, nu te încrede în ei chiar când îți vorbesc de bine.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Căci chiar frații tăi și casa tatălui tău te vând, ei înșiși strigă în gura mare după tine. Nu-i crede când îți vor spune vorbe prietenoase.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Căci și frații tăi și casa tatălui tău și ei s‐au purtat cu necredincioșie față de tine, da, au strigat tare după tine. Nu‐i crede, chiar dacă‐ți vor vorbi bine.

Gade chapit la Kopi




Ieremia 12:6
25 Referans Kwoze  

Pe-acela care îți va spune Doar vorbe dulci, să nu îl crezi, Pentru că, blând – precum îl vezi – E plin numai de-nșelăciuni Și are șapte urâciuni, În inimă. Chiar dacă-și ține


Să se păzească fiecare, De prietenul pe cari îl are, Ferindu-se de frate’ său, Căci orice frate este rău Și cată – fără îndoială – Pe al său frate de-l înșeală, Iar prietenul se dovedește Că pe alt prieten îl bârfește.


Minciuni doar, oamenii rostesc, Și buze au, amăgitoare. În inimă, ei găzduiesc Cuvintele lingușitoare.


Veni-va vremea când un frate, Pe altul, îl va da la moarte, Iar tatăl, pe copilul lui. Fiii-mpotriva tatălui Vor merge și-l vor omorî.


„De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta le-a vorbit La toți cei care se vădeau Din Anatot și cari voiau Să mă omoare, căci au spus: „În Numele Celui de Sus, Să nu cumva să prorocești, Dacă mai vrei ca să trăiești! Să faci așa precum am zis, Căci altfel, ai să fii ucis!”


Precum un miel blând, eu eram, Dus la tăiere. Nu știam Ce planuri rele ei urzesc Și împotrivă-mi le gătesc, Zicând: „Haideți să nimicim Pomul cu rod și să-l stârpim Ca pe pământ să nu mai fie Numele lui, pentru vecie!”


Când, în Ahaia, Galion Ocârmuia, la unison, Iudeii, toți, s-au răsculat; Pe Pavel, ei l-au înhățat Și l-au târât apoi, pe dată, La scaunul de judecată,


În jur, aud doar vorbe rele Și mă încearcă spaime grele. „Învinuiți-l!” – aud eu, Strigându-mi-se, tot mereu. „Haideți dar toți, să ne unim Și astfel să-l învinuim!” Toți oamenii care erau În jurul meu și cari trăiau Cu mine-n pace, mă pândesc, Să vadă când mă poticnesc Și zic: „Poate se lasă prins! De noi, va trebui învins! Să punem dar, mâna pe el Și să ne răzbunăm, astfel!”


Și un străin adus de vânt – Acuma – printre frați, eu sânt, Iar pentru cei ce i-a născut Măicuța, sunt necunoscut.


La fel ca și cu un nemernic, Cu mine-ai mei frați s-au purtat. Înșelători s-au arătat,


Ai Săi frați, astfel, Îi vorbeau, Pentru că nici ei nu-L credeau.


Când cărturari-au auzit Aceste vorbe, au voit Să pună mâna pe Iisus; Dar L-au lăsat și-apoi, s-au dus, Înspăimântați, căci se temeau, De gloatele ce-L însoțeau.


Iată că Domnul a venit, Căci să-mi vorbească, a voit: „Așa precum se dovedesc Leul și-al său pui că mugesc Asupra prăzii aplecați – Cu toate că sunt adunați Păstorii împotriva lor – La fel, Domnul oștirilor O să pogoare, iar apoi O să pornească un război Pe muntele Sionului Și-asemenea pe dealul lui.


Întreg norodu-nfuriat, În contra lor, s-a ridicat Și-atuncea, dregători-acei Au poruncit ca, de pe ei, Să smulgă hainele, de-ndată, Și, cu nuiele, să îi bată.


O, dacă eu aș fi putut Ca, în pustiu, să fi avut Un han, atunci mi-aș fi lăsat Poporul. M-aș fi depărtat De el, căci toți sunt preacurvari Și sunt mișei care de cari.”


Se trag pe sfoară, se mințesc Și-a face rău doar, se trudesc.”


Dar Dumnezeu să nimicească Buzele care lingușesc, Și limbile să le zdrobească, Dacă trufie dovedesc.


Bucata pe cari el ți-a dat-o Și cu plăcere ai mâncat-o, Ai să o verși; vorba plăcută Pe care-ai spus-o, e pierdută.


„Din guri, minciuni sunt aruncate, Căci limbile sunt încordate Precum un arc, iar când vorbesc, Nu pe-adevăr se sprijinesc Spre a fi tari, în țara lor, Ci pe a răutăților Mulțime mare. Văd prea bine, Că nu Mă caută pe Mine.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite