Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 11:7 - Biblia în versuri 2014

7 Pe-ai voști’ părinți i-am înștiințat Din ziua-n care i-am scăpat Din al Egiptului ținut Și până azi, cum ați văzut. Din zori de zi, le-am spus mereu: „Să ascultați de glasul Meu!”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

7 Căci pe strămoșii voștri i-am avertizat mereu, din ziua când i-am scos din țara Egiptului și până în ziua aceasta; i-am avertizat de dimineață, zicând: «Ascultați de glasul Meu!».

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Din ziua când i-am scos pe strămoșii voștri de pe teritoriul Egiptului și până astăzi, i-am avertizat continuu și le-am zis: ‘Ascultați de cuvintele Mele!’

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 căci am dat mărturie față de părinții voștri din ziua când i-am scos din țara Egiptului până astăzi; i-am trezit și am mărturisit: «Ascultați glasul meu!».

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Căci am înștiințat pe părinții voștri din ziua când i-am scos din țara Egiptului și până în ziua de azi; i-am înștiințat în toate diminețile zicând: «Ascultați glasul Meu!»

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Căci am mărturisit cu tot dinadinsul părinților voștri, în ziua când i‐am scos din țara Egiptului până în ziua de astăzi, sculându‐mă de dimineață și mărturisind, zicând: Ascultați glasul meu.

Gade chapit la Kopi




Ieremia 11:7
29 Referans Kwoze  

Domnul, atunci, i-a înștiințat – Căci tot mereu vestea le-a dat – Prin cei pe care-i trimetea, Că El, să cruțe, se gândea, Pe oamenii cari ai Lui sânt, Precum și locul Său cel sfânt.


Iată, acuma, ce doresc, În Domnul, să mărturisesc: Să nu trăiți, cumva, și voi, Precum trăiesc păgâni-apoi – Doar în deșertăciunea care, Din gândurile lor, răsare –


Ascultă de al tău popor Și dă-le-un împărat al lor, Dar înștiințează-i, de îndat’, Ce drepturi are-un împărat.”


El a vorbit poporului: „De-asculți de glasul Domnului, Făcând numai ce este bine În fața Lui, dacă vei ține Poruncile ce ți le-a dat Și legile ce le-a lăsat, Atuncea nu vei fi lovit, Cu bolile ce au venit Pe Egipteni și-al lor pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt – Acela care, pe-a ta cale, Îți vindecă rănile tale.”


Pe toți acești oameni, dorim – În Domnul – să îi sfătuim, Să își mănânce pâinea, când Au să o capete, lucrând.


Proroci și slujitori v-am dat. Prin cei pe cari vi i-am trimis, Întotdeauna Eu v-am zis: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău pe cari îl are! Faptele vi le îndreptați! Idoli străini nu căutați! Nu căutați alți dumnezei Și nu vă închinați la ei! În felu-acesta, veți putea, Mereu, în țară-a rămânea, Pentru că ea fusese dată Pentru ai voști’ părinți, odată!” Dar voi v-ați încăpățânat Și ascultare nu Mi-ați dat!


Domnul Și-a scos, de dimineață, Prorocii, în a voastră față. Voi, însă, nu i-ați ascultat,


Pe care Eu l-am poruncit Și-a fost de-ai voști’ părinți primit Când nu i-am lăsat ca să piară, Căci din Egipt i-am scos afară. Când din cuptorul cel de fier I-am scos, astfel le-am zis: „Vă cer Să ascultați de glasul Meu, Făcând ce vă voi spune Eu. Dacă o să Mă ascultați Și-al Meu cuvânt o să-l urmați, Voi o să fiți poporul Meu, Iar Eu, al vostru Dumnezeu.


„Acum, pentru că am văzut Ce fel de fapte ați făcut, Pentru că nu ați auzit De câte ori Eu v-am vorbit Și pentru că n-ați ascultat În clipa-n care v-am chemat,


Iubind pe Domnul Dumnezeu, Ascultând glasul Său mereu, Lipindu-vă în acest fel, Cu toată inima, de El. Căci viața voastră, să știți bine Că numai de aceasta ține. Lungimea zilelor pe care O să le aibă fiecare, De-aceasta ține. Deci să știți: Putință – ca să locuiți În țara pe care, odată, Domnu-a jurat că va fi dată Pentru Avram, Isac și-apoi Și pentru Iacov – aveți voi, Doar dacă, lângă Dumnezeu, O să vă țineți, tot mereu.”


Voi, ne-ncetat, să vă păziți Și tot ce-am spus, să împliniți. Nu scoateți, din vorbele mele, Și nu puneți nimic, la ele.”


Poruncile lui Dumnezeu, Voiesc să le păziți, mereu. Să știți de frica Domnului Și să urmați doar calea Lui.


Voi, teamă, să aveți mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu Și să păziți, neîncetat, Poruncile ce vi le-a dat Și legea Lui. Ai voștri fii – Iar după ei, ai lor copii – Să le-mplinească, să le-asculte, Ca să aveți toți, zile multe.


O! Numai de le-ar rămânea, Mereu, în inimi, frica Mea, Și să-mplinească, negreșit, Tot ceea ce le-am poruncit, Ca astfel fericiți să fie Și ei și-ai lor fii, pe vecie!


Deci legile să le păziți, Poruncile să le-mpliniți, Căci ele fi-vor, pentru voi, Înțelepciunea voastr-apoi, Priceperea pe cari o are Al vostru neam, printre popoare. Ele vor auzi atunci, De-aceste legi și-aste porunci, Și au să zică mai apoi, Când pomeni-vor despre voi: „Neamul acesta, am văzut Că-i înțelept și priceput!”


„Din anu-al treisprezecelea, De când fusese Iosia – Al lui Amon fiu – împărat, Peste Iudei încoronat Și pân’ acuma, negreșit, Ani două’șitrei s-au împlinit, De când Cuvântul Domnului Mi-a tot vorbit, din partea Lui. De-atunci, vorbitu-v-am și eu, Dar n-ați ascultat glasul meu.


Nu-i precum cel pe cari, odat’, Cu-ai lor părinți l-am încheiat Când al Meu braț Mi l-am întins Și când de mână Eu i-am prins Ca din Egipt să-i scot afară Și să le dăruiesc o țară. Ei au călcat, apoi, mereu, Acel vechi legământ al Meu, Deși asupra lor vegheam Și astfel, drept de sorți, aveam.”


Cuvintele lui Ionadab – Cari este fiul lui Recab – De-ai săi feciori sunt ascultate Și până azi sunt respectate. Ei nu beau vin și-au împlinit Tot ceea ce le-a poruncit Acela cari le e părinte. Voi, însă, n-ați luat aminte La ceea ce v-am învățat, Pentru că nu M-ați ascultat Nici când devreme v-am vorbit, Nici când târziu v-am amintit Cuvintele de mai ‘nainte. N-ați vrut ca să luați aminte Și astfel nu M-ați ascultat!


Nu fiți precum sunt cei pe care, Al vost’ popor părinți îi are, La cari, ‘nainte, au venit Prorocii și-astfel le-a vorbit: „Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Vă-ntoarceți din căile-acele, Din ale voastre fapte rele!” Însă ei nu M-au ascultat Și nici aminte n-au luat La ceea ce le-am poruncit, Atuncea când Eu le-am vorbit.”


Domnu, mereu, a tot trimis Proroci și văzători și-a zis: „Vă-ntoarceți din căile rele, Ca să urmați legile Mele. Păziți ceea ce-am poruncit Și ceea ce am rânduit. Să țineți legea ce-a fost dată Părinților voștri, odată, Prin robii Mei – prorocii – care V-au fost trimiși fără-ncetare”. Domnul i-a înștiințat, astfel, Pe Iuda și pe Israel.


Poporul stăpânire-a pus Pe țara-n care l-ai adus, Dar nimenea n-a ascultat Poruncile ce le-ai lăsat. Legea pe care-ai dăruit-o, Nimenea nu a mai păzit-o. Atuncea, după cum ai zis, Nenorociri Tu ai trimis!


„Să treacă șapte ani și-apoi, Liberi voiesc să-i lăsați voi, Pe toți cei care vă sunt frați Și cari la voi, robi sunt aflați. Cel care ți se vinde ție Și frate-ți e, liber să fie. Și sora ta, de-asemenea, Să fie liberă și ea.” Ai voști’ părinți nu au urmat Poruncile ce le-am lăsat.


„Voi toți, cei care vă aflați, În Israel, să ascultați Cuvântul Domnului căci, iată, El o să facă judecată Locuitorilor pe care, Pe-al ei cuprins, țara îi are, Căci adevăr nu se găsește, Pentru că nu sălășluiește Nici îndurarea-n țara lor Și pentru că acest popor N-are știință și nici teamă De Dumnezeu, de bună seamă.


„Preoți, să ascultați și voi! S-asculte Israel apoi! Pleacă-ți urechea, de îndat’, Și tu, casă de împărat! Amenințați sunteți voi – iată – Acum, de dreapta judecată, Căci voi, la Mițpa, ați făcut O cursă iar, cum am văzut, Un laț ați împletit și, sus, Chiar pe Tabor apoi l-ați pus.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite