Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 11:15 - Biblia în versuri 2014

15 Poporul Meu cel prea iubit, Pe care Eu l-am sprijinit, Oare ce crezi că ar putea Să săvârșească-n Casa Mea? Mânați de-ale lor rele firi, Vor făptui nelegiuiri? Sau juruințele-nălțate, Oare, vor fi îndepărtate? Sau carnea sfântă, va putea Îndepărtată a fi ea? Sau oare, vor îndepărta Tot răul dinaintea ta? Atuncea, tu – neîndoios – Poți spune că ești bucuros!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

15 „Ce face preaiubitul Meu în Casa Mea, în timp ce pune la cale o mulțime de planuri rele? Ar putea oare carnea sfântă să îndepărteze de la tine pedeapsa? Căci atunci când faci răul, tu te bucuri!“

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 „Ce face în casa Mea acela pe care l-am iubit, în timp ce concepe o mulțime de planuri rele? Ar putea oare carnea sfântă a animalelor sacrificate să îndepărteze de tine pedeapsa (care va veni)? Atunci când faci ce este rău, tu te bucuri!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Cum de este iubitul meu în casa mea când mulți fac planuri rele? Carnea sacră ei o îndepărtează de la tine: când faci rău, te poți atunci bucura?

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Ce ar putea să facă preaiubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulțime de nelegiuiri în ea? Vor îndepărta juruințele și carnea sfântă răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te bucuri!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Ce are de făcut iubitul meu în casa mea când cei mai mulți își săvârșesc destrăbălarea lor și s‐a luat de la tine carnea cea sfântă? Când faci răul, atunci te bucuri.

Gade chapit la Kopi




Ieremia 11:15
29 Referans Kwoze  

Și în facerea răului – În răutate – și-au găsit


Curat e totul – îți spun eu – Pentru cei ce-s curați mereu; Dar pentru cei cari necurați, Necontenit, vor fi aflați, Nimic nu poate fi curat, Căci ei au cugetul spurcat – Precum și mintea – negreșit.


Voi, însă, văd că vă făliți, Cu laudele. Dar să știți, Că toate laudele-acele Nu sunt decât doar lucruri rele.


Ea nu se bucură – din fire – De tot ce e nelegiuire, Ci-n adevăr doar – dragii mei – Se află bucuria ei.


Față de Evanghelie – ei – Vrăjmași, acum, sunt, dragii mei, Și-aceasta-i spre al vostru bine. Dar vreau să știe orișicine, Că, prin alegere, ei sânt Iubiți de Dumnezeu Cel Sfânt, Din pricina părinților Pe care-i are neamul lor.


Când, pe Iisus, el L-a zărit, A scos un țipăt ascuțit Și-a căzut jos: „Vai! Ce am eu” – A zis – „Fiu al lui Dumnezeu, Iisuse, cu Tine, a face?! Să nu mă chinui! Să-mi dai pace!”


Când împăratul a văzut Că totul s-a îndeplinit, Printre nuntași el a venit, Să-și vadă oaspeții chemați. Uimit, văzu-ntre invitați, Unul – la masă așezat – Fără însă a fi-mbrăcat Cu haina pentru nuntă. El A zis, către omul acel:


Domnul, din nou, a cuvântat Și-a poruncit: „Pleacă de-ndat’, Și cată o femeie care Vei ști că un ibovnic are Și că-i prea curvă! S-o găsești, Căci trebuie să o iubești, Precum fii lui Israel, De Domnul sunt iubiți la fel, Atunci când s-au îndepărtat Și-alți dumnezei au căutat, Căci turtele le sunt plăcute Cari cu stafide sunt umplute!”


„Domnul mi-a zis, în acest fel: „Chiar Moise și cu Samuel, Dacă în fața Mea ar sta, Eu nici atunci n-aș arăta Că aș fi binevoitor Față de-acest întreg popor. Să-l izgonești! Ducă-se-ndat’, Că Eu, de el, M-am săturat!


„Mi-am părăsit casa și iată, Și moștenirea, totodată. Mi-am dat iubita la acei Ce se vădeau dușmani ai ei.


Fii răzvrătiți, acuma, voi Veniți degrabă înapoi, La Dumnezeul vostru Sfânt, Căci numai Eu, Stăpân, vă sânt. Eu sunt Acela care vreau, Pe unul dintre, voi să-l iau, Dintr-o cetate; pe alți doi Dintr-o familie-i iau apoi Și după ce am să v-adun Iar, în Sion am să vă pun.


Deși-a văzut că, negreșit, De sora ei M-am despărțit, Vicleana Iuda, tot la fel, Făcut-a ca și Israel, Ținându-se de-a ei curvie.


„Du-te-n Ierusalim și spune Cuvintele ce le voi pune În gura ta, iar către el, Să strigi apoi, în acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu: „Aminte încă, Mi-aduc Eu De dragostea ce o aveai Când încă tânără erai, Când logodită te-ai aflat Și în pustie M-ai urmat, Într-un pământ neroditor, Nesemănat, neprimitor.


„Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă.


Dacă-și întoarce cineva Urechile, ca nu cumva S-audă ce se poruncește Prin lege, și se răzvrătește Nevrând legii a se supune, Scârbă-i chiar și-a lui rugăciune.


Ca un nebun ce-a azvârlit Săgeți arzând, ucigătoare,


Sunt toate jertfele pe care Cel rău le-aduce Domnului, O scârbă înaintea Lui, Știind că ele-s însoțite De gânduri ce-s nelegiuite.


Luată-i jertfa răului, Drept scârbă-n fața Domnului; Lui Dumnezeu îi e plăcută Doar rugăciunea ce-i făcută De oamenii neprihăniți.


Pentru nebun, a face rău, Plăcere e; la rândul său, Cel înțelept, plăcere are, Când priceput, a sa lucrare, Cu sârguință o-mplinește.


Domnul, din ceruri, a privit Și celui rău El i-a vorbit: „Ce-Mi tot înșiri legea, mereu, Și ai doar legământul Meu


Pentru-a putea fi izbăviți Cei care Îți sunt prea iubiți, Prin dreapta Ta, Tu scapă-ne Degrabă, și ascultă-ne!


Ce preacurvii ai săvârșit, Pe toate Eu ți le-am zărit. Nechezături, scoase de tine – De-asemenea – nu-Mi sunt străine. Curviile nelegiuite – Nenumărate – săvârșite Pe dealuri, dar și pe câmpie, Toate-Mi sunt cunoscute Mie. Și urâciuni – câte-ai făcut – Pe toate Eu ți le-am văzut. Ierusalime, vai de tine! Nu înțelegi că este bine, Acuma, să te curățești? Oare, cât timp mai zăbovești?”


Prorocii lor și-ai lor preoți, Stricați, se dovedesc, cu toți. „Căci a lor răutate, iată, Și-n Casa Mea este aflată” – Spusese Domnul despre ei.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite