Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 1:9 - Biblia în versuri 2014

9 Domnul, apoi, mâna Și-a-ntins Și buzele mi le-a atins, Zicând: „Iată, cuvântul Meu, În gura ta îl așez Eu.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

9 Apoi Domnul Și-a întins mâna, mi-a atins gura și mi-a zis: ‒ Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Apoi Iahve Și-a întins mâna, mi-a atins gura și mi-a zis: „Acum pun cuvintele Mele în gura ta.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Domnul și-a întins mâna și mi-a atins gura. Domnul mi-a zis: „Iată, am pus cuvintele mele în gura ta!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Apoi Domnul Și-a întins mâna și mi-a atins gura. Și Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Atunci Domnul și‐a întins mâna și mi‐a atins gura; și Domnul mi‐a zis: Iată, am pus cuvintele mele în gura ta.

Gade chapit la Kopi




Ieremia 1:9
22 Referans Kwoze  

Pentru că o să căpătați O gură și-o înțelepciune, În contra căror, a se pune, Dușmanii voști’ nu vor putea.


Căci, de la Duhul Sfânt, primiți, În acel ceas, ce să vorbiți.


Al Meu cuvânt, venit de sus, În a ta gură Eu l-am pus. Eu te-nvelesc, cu mâna Mea – Cu umbra ce o face ea – Căci vreau a-ntinde ceruri noi Și un pământ nou face-voi. Către Sion voi zice Eu: „Iată, tu ești poporul Meu!”


„Iată că Domnul este Cel Care, o limbă iscusită, Mi-a dat, căci ea a fost menită Să-nvioreze pe cel care E doborât de întristare. În fiecare dimineață, Urechii Mele îi dă viață, Atent astfel, să pot a sta – Mereu – și să pot asculta, Așa precum fac și cei mici, Cari se vădesc doar ucenici.


Deci, când în lanțuri vă vor pune, Nu vă gândiți la ce veți spune. Ce trebuie ca să vorbiți, În acel ceas, o să primiți


„Cel care-i Domn al oștilor, Atuncea când i-a auzit, În felu-acesta a vorbit: „De ce-ați zis acest lucru? Iată, Cuvântul Meu îl fac – de-ndată – În gura ta, foc arzător Care va arde ăst popor!


După aceea, glasul Lui Îmi zise: „Fiu al omului, Cuvintele ce îți voi spune, Ascultă-le și ți le pune În a ta inimă! Apoi,


O gură, El Mi-a dăruit, Precum o sabie vădită Că este bine ascuțită. Cu umbra mâinii Lui, de-ndată, M-a învelit; ca o săgeată, Bine-ascuțită, M-a făcut Și-n tolba Lui, loc, am avut.


Iisus, atuncea, l-a luat Și într-un loc retras l-a dus. Un deget, în urechi, i-a pus, Și-atinse cu scuipatul Lui, Limba legată-a mutului.


Domnu-a răspuns, în acest fel: „În gura ta, am pus cuvinte. Întoarce-te și ia aminte, La tot ce spui. Căci, negreșit, Vei spune doar ce-am poruncit.”


De-aceea, un proroc, ca tine, Eu le ridic, din rândul lor. El le va spune, tuturor, Tot ce voi porunci, mereu, Pentru că-n a sa gură, Eu, Cuvântul Meu adevărat, Am să-l așez, neîncetat.


„Un sul de carte ia și scrie Tot ceea ce ți-am spus Eu ție Și-i privitor la Israel, La Iuda, iar apoi – la fel – La neamurile despre care Eu ți-am vorbit fără-ncetare. Să scrii tot ce ai auzit, Din ziua-n care am ieșit De prima dată-n al tău drum Și ți-am vorbit până acum!


Apoi, o mână s-a întins Asupra mea și m-a atins. În urmă, ea m-a ridicat Și pe-al meu loc m-a așezat, Unde rămasem tremurând, Pe mâini și pe genunchi șezând.


Apoi, iată că cineva, Având chip asemănător Copiilor oamenilor, Îndată, mâna și-a întins Și buzele mi le-a atins. Atuncea, gura mi-am deschis Și-aste cuvinte i le-am zis, Celui pe care l-am văzut Că înainte mi-a șezut: „O, domnul meu, vedenia Groază-a adus, asupra mea Și-orice putere mi-a pierit!


Atunci când el are să vie, Sosirea lui are să fie Răspuns la cererea pe care Tu și întreaga adunare Ați înălțat-o Domnului, Lângă Horeb, când glasul Lui N-ați vrut ca să-l mai auziți Căci vă temeați să nu pieriți. Acolo, când tu auzeai, Glasul lui Dumnezeu, ziceai: „Nu vreau să-L mai aud, mereu, Pe Domnul Dumnezeul meu. Nu vreau să văd focul cel mare, Ca să nu mor.” Deci, ascultare,


Domnul ți-a dat și mi-a vorbit: „În tot ceea ce a gândit Poporu-acesta, a zis bine.


„Și iată” – zice Dumnezeu – „Acesta-i legământul Meu, Ce-l fac cu ei: „Al meu Duh vine Și se-odihnește peste tine. Cuvântul Meu, de gura ta, Nu se va mai îndepărta Și nici față de-ai tăi copii, De-acum și până-n veșnicii. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Domnul, apoi, a cuvântat: „Dacă te vei lipi de Mine, Are să-Ți meargă iarăși bine, Căci tu, din nou, loc vei avea, Atuncea, înaintea Mea. Dacă vei ști să despărțești Tot ceea ce de preț găsești, De cele despre care-ți zic Că nu pot prețui nimic, Numai atuncea vei vedea Cum că vei fi ca gura Mea. De-aceea, ei să facă bine Să se întoarcă iar, la tine. Nu tu, la oamenii acei Să te întorci, cumva, ci ei Caute-aproape a se ține Și să se-ntoarcă înspre tine!


Atunci, prorocul Ieremia, La împăratul Zedechia – Deci la Ierusalim – s-a dus Și-aste cuvinte i le-a spus,


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite