Iacov 5:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Voi, fraților, doresc să știți, Ca răbdători să vă vădiți – Cu o răbdare-ndelungată – Până când Domnul se arată. Pildă luați dar, fraților, De la plugar, cum, răbdător, Așteaptă rodul scump, pe care, Pământul, să îl deie, are; Așteaptă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ Prin urmare, fiți răbdători, fraților, până la venirea Domnului. Iată că fermierul așteaptă rodul prețios al pământului, și-l așteaptă cu răbdare, până când primește ploaie timpurie și ploaie târzie.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Frații mei, până la venirea Stăpânului, voi să suportați cu răbdare tot ce vi se întâmplă. Agricultorul așteaptă cu răbdare ca pământul să fie udat de ploaia care vine la început și la sfârșit de sezon, pentru ca să poată culege apoi recolta valoroasă a pământului.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Așadar, fraților, fiți îndelung răbdători până la venirea Domnului. Iată că agricultorul așteaptă rodul prețios al pământului având răbdare ca să primească ploaia timpurie și cea târzie.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁷ Fraţilor, răbdaţi îndelung până la venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă rodul de mare preţ al pământului şi pentru el rabdă mult, până primeşte ploaie timpurie şi târzie.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Fiți dar îndelung răbdători, fraților, până la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pământului, și o așteaptă cu răbdare până primește ploaie timpurie și târzie.

Iacov 5:7 Referans Kwoze

Ioel 2:23

Vă bucurați voi, cei pe care Sionul, drept copii, îi are! În Domnul, să vă veseliți, Căci de la El, ploaie, primiți. El vă dă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie, Căci El va face – bunăoară – Precum făcea odinioară

Galateni 6:9

Să nu cumva să obosim, Când, binele, îl împlinim; Căci va veni vremea, apoi, În care, secera-vom noi, Doar dacă – fără îndoială – Nu vom cădea, de oboseală.

Deuteronom 11:14

În țara voastră, o să cheme – Neîncetat – ploaia, la vreme. Vă va da ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie. Grâu, veți putea a strânge voi Și must și untdelemn apoi.

Coloseni 1:11

Întotdeauna, întăriți, Cu-a Lui putere, voi să fiți – După a slavei Lui tărie – Gata fiind, cu bucurie, De-a face față-n încercare Și dovedind, mereu, răbdare – Sau o răbdare-ndelungată.

Evrei 6:15

Avram, atunci, a așteptat, Plin de răbdare, ne-ncetat, Și-n felu-acesta a primit, Tot ce i-a fost făgăduit.

Romani 2:7

Anume, grijă va avea, Atuncea, El, ca să le dea, Viața cea veșnică, cerească, Celor ce au să dovedească Precum că ei au căutat, Prin stăruință, ne-ncetat, În bine doar – strunindu-și firea – Slava și cinstea, nemurirea.

Galateni 5:5

Căci noi, prin Duhul, așteptăm Și prin credință, căpătăm Nădejdea mântuirii care, Știm bine, că-ncurând, apare.

Ieremia 5:24

Dar nu zic în inima lor: „Cu toți trebuie a ne teme, De Domnul care dă, la vreme, Ploaia ce este timpurie, Precum și ploaia cea târzie Și-apoi, la vremea potrivită, Glia-i de seceriș gătită.”

1 Tesaloniceni 2:19

Cine-i nădejdea ce-o simțim, Ori bucuria ce-o primim, Sau cine e cununa care, A noastră slavă, doar o are? În fața lui Iisus, apoi, Nu sunteți, toate-acestea, voi? Nu ne sunteți, mândrie, oare, Atunci când Domnul va apare?

Matei 24:44

Astfel, mereu, gata să fiți, Căci va veni – când nu gândiți – La voi, iar, Fiul omului.

Osea 6:3

Să căutăm ca să Îl știm Pe Domnul! Căci El Se ivește, Asemeni zorilor. Sosește La fel ca ploile ce sânt, În primăvară, pe pământ!”

1 Tesaloniceni 3:13

Și-n inimi să vă întăriți, Fără prihană dovediți, În fața Tatălui de Sus Și-a Domnului Hristos Iisus, Precum și a poporului Alcătuit de sfinții Lui.”

Matei 24:27

Să n-o credeți. Cum e văzut Fulgerul, care s-a născut În slăvi, ieșind din răsărit – Tăind până în asfințit, Tot cerul, cu lumina lui – La fel, și Fiul omului, Văzut va fi, când o să vie.

Romani 15:4

Deci, să luăm bine aminte La ce s-a scris mai înainte, Căci tot ce-i scris, e pentru noi, Ca să putem lua, apoi, Învățătură, fiecare, Prin mângâiere și răbdare Cari, în Scriptură, le găsim, Și astfel, să nădăjduim.

Zaharia 10:1

Cereți ca Domnul să dea iară, Ploaia ce cade-n primăvară. El scoate fulgerele – iată – Și dă o ploaie-mbelșugată, Făcând astfel ca să învie Toată verdeața din câmpie.

2 Petru 3:4

Iată-n ce fel, au să vorbească: „Unde-i făgăduința Lui, A revenirii Sale? Nu-i! Vedeți? Nimic nu s-a clintit. Ai noști’ părinți au adormit Și totul este neschimbat, Ca la-nceput. Nu s-a mișcat Nimica, în cuprinsul firii, De la începerea zidirii!”

1 Tesaloniceni 1:3

Când Tatălui, Îi stăm ‘nainte, De voi, ne-aducem noi, aminte, Și de lucrarea de credință Ce-o săvârșiți, cu sârguință, De osteneala arătată, În dragostea voastră curată, Precum și de nădejdea voastră – Pe care, în credința noastră – O țineți, cu tărie, sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus!

1 Corinteni 1:7

Așa că, după cum vedeți, Voi, nici o lipsă, nu aveți, De nici un fel de dar, când stați Și, pe Hristos, Îl așteptați.

Luca 21:27

Atunci, are să se-mplinească Timpul, și are să-L zărească Lumea, pe Fiul omului, Venind pe norii cerului, Încununat de slava-I mare Și de puterea ce o are.

Luca 18:8

Vă spun că timpul se-mplinește Și le va face, în curând, Dreptate. Dar atuncea când Veni-va Fiul omului, Pe bulgărul pământului, Va mai găsi El vreo ființă, În care va mai fi credință?”

Luca 8:15

Sămânța care-a nimerit, În bun pământ, i-a-ntruchipat Pe cei care au ascultat Cuvântul și-apoi L-au primit. În inimă, L-au ocrotit, Și au dat roadă, în răbdare.

Matei 16:27

Aflați că Fiul omului Veni-va în a Tatălui Său slavă, cu îngerii Săi, Și va plăti și celor răi Și celor buni – deci tuturor – Precum au fost faptelor lor.

Matei 16:28

Adevărat vă spun: din cei Cari stau aici – mulți dintre ei – Al morții gust n-au să-l simțească, Până când are să sosească, Aici, iar, Fiul omului, În slava-mpărăției Lui.”

Ioan 21:22

Iisus a zis: „Ce-ți pasă ție, De el, dacă Eu vreau ca până Voi reveni, el să rămână? Tu, însă, după Mine vină!”

Ioan 21:23

De-atunci dar, din astă pricină, Printre frați, zvonul a ieșit, Că ucenicul cel iubit, N-o să mai moară. Dar Iisus N-a zis că nu moare, ci-a spus, Lui Petru, doar: „Ce-ți pasă ție, Dacă voiesc Eu, să rămâie, Până revin?” – n-a zis nimic

Iacov 4:11

De rău, să nu vă mai vorbiți, Pentru că, trebuie să știți, Căci cine va vorbi de rău – Sau judecă pe frate’ său – Acela, Legea, o vorbește, De rău – și-o judecă, firește. Atunci, nu ești împlinitor Al Legii, ci judecător.

Iacov 5:3

Argintul vi s-a înnegrit, Iar aurul v-a ruginit. Rugina lor vă nimicește, Căci o dovadă se vădește În contra voastră: focul are A vă-nghiți, pe fiecare! Iată, e vremea de pe urmă Și în curând, timpul se curmă, Iar voi v-ați adunat comori!

Iacov 5:10

Luați, ca pildă, fiecare – De suferință și răbdare – Pe toți prorocii Domnului Care-au venit în fața Lui Și-n al Său Nume au vorbit.