Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iacov 5:16 - Biblia în versuri 2014

16 Pentru păcate, vă mustrați Și, ne-ncetat, să vă rugați, Toți – unul pentru altu-apoi – Căci vindecați o să fiți voi. Să țineți dar, cu toții, minte, Că rugăciunea cea fierbinte, Făcută de-un neprihănit, Mare putere-a dovedit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

16 Așadar, mărturisiți-vă păcatele unii altora și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea celui drept!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Vorbiți unii cu alții în mod sincer despre păcatele voastre personale și rugați-vă unii pentru alții. Astfel veți fi vindecați (și spiritual). Rugăciunea unui om corect este dinamică și are efect.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Așadar, mărturisiți-vă păcatele unii altora și rugați-vă unii pentru alții ca să fiți vindecați! Rugăciunea stăruitoare a celui drept poate înfăptui multe.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 Mărturisiţi-vă, aşadar, păcatele unul altuia şi rugaţi-vă unul pentru altul ca să vă vindecaţi. Rugăciunea stăruitoare a celui drept are multă putere.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

Gade chapit la Kopi




Iacov 5:16
68 Referans Kwoze  

Domnul mereu se-ndepărtează De cei cari pentru rău lucrează; Însă acei ce sunt curați, În rugăciune-s ascultați.


Tot ce veți cere Domnului, Tot ce voiți din partea Lui, De cu credință Îl rugați, Să știți că o să căpătați!”


Însă, cunoașteți, foarte bine, Că Dumnezeu, de păcătoși, N-ascultă. Cei evlavioși – Și temători de Dumnezeu – Care fac voia Sa mereu, Aceia doar, sunt ascultați. Voi, acest lucru, îl știați!


Mereu sunt cei neprihăniți, De ochii Domnului priviți Și-a Lui ureche e plecată La ale lor strigăte-ndată.


În al Său trup, El a purtat – În acest fel – al nost’ păcat, Pe lemnul crucii, ca apoi, Morți, față de păcate, noi, Pentru neprihănire-n veci, Să viețuim de-acuma deci. Prin ale Lui răni – nu uitați! – Sunteți, acuma, vindecați.


„Cheamă-Mă doar și-ți voi răspunde, Căci nu am a Mă mai ascunde, Ci îți voi spune lucruri cari Ascunse se vădesc și mari. Am să îți fac de cunoscut Lucruri pe cari nu le-ai știut.


Tot ce vom cere noi atunci – Căci ținem ale Lui porunci, Făcând ceea ce-i place Lui – Primim, din mâna Domnului.


Luată-i jertfa răului, Drept scârbă-n fața Domnului; Lui Dumnezeu îi e plăcută Doar rugăciunea ce-i făcută De oamenii neprihăniți.


Mulți, dintre cei care-au crezut, Mărturiseau tot ce-au făcut.


Să faceți rugăciuni, mereu.


Acum vă duceți și luați Șapte viței, șapte berbeci, Pentru o mare jertfă. Deci, Veniți la Iov, iar el apoi O să-i jertfească pentru voi, Și doar la rugăciunea sa, În pace, Eu vă voi lăsa, Fără a face, la mânie, După a voastră nebunie, Pentru că nu ați glăsuit Atât de drept cum a vorbit, Aici, robul Meu Iov, de Mine!”


Avram, la Domnul, s-a rugat, Și-Abimelec s-a vindecat, Cu soața și roabele lui –


Dacă-și întoarce cineva Urechile, ca nu cumva S-audă ce se poruncește Prin lege, și se răzvrătește Nevrând legii a se supune, Scârbă-i chiar și-a lui rugăciune.


Domnul, atunci, l-a ascultat Pe Ezechia și-a iertat Poporul cari nu s-a sfințit În față-I, cum a trebuit.


La Moise-atuncea, a strigat Poporul, iar el s-a rugat Lui Dumnezeu și-astfel, s-a stins Focul care fusese-aprins.


Drepte cărări, mereu, să știți, Cu talpa voastră, să croiți, Pentru cei care șchiopătează, Căci astfel, nu se-ndepărtează De cale, ci au să se ție De ea, ca vindecați să fie.


Acuma, fraților, și voi Rugați-vă dar, pentru noi.


Acolo-n apa râului – După ce își mărturiseau Păcatul – botezați erau.


Și pentru noi, să vă rugați, Căci noi suntem încredințați Cum că un cuget bun avem Și-astfel, în orice loc suntem – În toate lucrurile – bine, Ne vom purta, cu orișicine.


Cu Noe s-a-ntâmplat la fel: Tot prin credință-atunci când el, De Dumnezeu fost-a-nștiințat Despre ce-avea a fi urmat – Adică despre lucrul care Era, încă, în depărtare, Lucruri care nu se vedeau Pentru că-n viitor erau – De-o teamă sfântă însoțit, El, un chivot, a construit, Prin care, casa, și-a scăpat. Prin crezul ce l-a arătat, Pământul fost-a osândit, În timp ce el a moștenit Neprihănirea minunată, Cari prin credință este dată.


Căci după cum s-a întâmplat Atuncea când n-a ascultat Un singur om – iar pentru el Ajuns-au păcătoși, astfel, Cei mulți – acum, de-asemenea, Prin ascultarea unuia, Cei mulți găsiți vor fi plăcuți, Neprihăniți fiind făcuți.


Precum e scris: „Nu s-a aflat Un om măcar, neprihănit.


În ziua-n care s-a-ntâmplat Că, pe-mpărați, Domnul i-a dat În mâinile lui Israel, Iosua a vorbit, astfel: „Oprește-te, pe boltă, soare Și stai pe-a cerului cărare, Deasupra Gabaonului! Asupra Aialonului, Oprește-ți lună, mersul tău!”


De-asemeni, numai prin credință, Abel a dobândit putință, Jertfă mai bună, să Îi dea, Lui Dumnezeu, decât avea Cain să-I aducă. Astfel, el, Pentru că a făcut astfel, O mărturie a primit, Precum că e neprihănit, Căci Dumnezeu a acceptat Darul pe care el l-a dat. Măcar că, mort, el se găsește, Prin ea, și astăzi, ne vorbește.


Că Duh Sfânt, Domnul a turnat, Pe-Acel Nazarinean, Iisus, Care – din loc, în loc – S-a dus, Plin de puterea Lui, făcând Bine la toți și vindecând Pe cei bolnavi. Cei îndrăciți Erau, de duhuri, curățiți. Iisus era-nsoțit, mereu, În lucrul Său, de Dumnezeu.


Când Dumnezeu a nimicit Cetățile, și-a amintit Căci cu Avram de vorbă-a stat, Și astfel, Lot a fost salvat.


„Domnul mi-a zis, în acest fel: „Chiar Moise și cu Samuel, Dacă în fața Mea ar sta, Eu nici atunci n-aș arăta Că aș fi binevoitor Față de-acest întreg popor. Să-l izgonești! Ducă-se-ndat’, Că Eu, de el, M-am săturat!


Ieroboam, când a văzut Minunea ce s-a petrecut, Spre omul Domnului, de-ndat’ – Cuprins de spaimă – a strigat: „Roagă-te-acum lui Dumnezeu Să-nzdrăvenească brațul meu, Să-l facă sănătos și-apoi Să îl pot trage înapoi!” Omul acela s-a rugat, Iar brațul i s-a vindecat.


De-acum, ești „Israel” numit. Numele-acesta, l-ai primit Când tu, cu Domnul, ai luptat, Cu oamenii, și-ai câștigat! Iată ce nume ți-am dat eu: „Cel ce-a luptat cu Dumnezeu.”


Acum, dă omului nevasta Și-ai să eviți, astfel, năpasta. El e proroc și, pentru tine, Se va ruga să-ți fie bine. Numai așa, nu vei muri. De nu i-o dai, toți veți pieri: Și tu și toată casa ta!”


Apoi, spre Domnul a strigat, Cu glas puternic, Samuel, Și chiar în ziua ‘ceea, El Trimis-a tunete și-apoi, Valuri de ploaie, în șuvoi. Când aste semne le-a văzut, Întreg poporul s-a temut De Domnul și de Samuel.


Când mâna și-o ridica el, Era mai tare Israel. Când brațele își cobora, Mai tare Amelec era.


Pe Faraon, l-a părăsit Moise și-n urmă, a ieșit Afară din cetatea lui. Apoi, spre-naltul cerului – Spre Domnul – el și-a ridicat Mâinile sale. Imediat Piatră și tunet s-au oprit, Iar ploaia nu a mai venit,


Sfințiți, deplin, să fiți dar voi, De-al păcii Dumnezeu apoi. Al vostru duh, necontenit, Întreg, vreau a vă fi păzit; Sufletul vostru-apoi, și el, Precum și-al vostru trup, la fel. Acestea trebuiesc păzite, Pentru a fi neprihănite, Atuncea, când, din cer, de sus, Va reveni Domnul Iisus.


Din ziua când am auzit Aceste vorbe, ne-am silit, Neîncetat, în urmă, noi, Să înălțăm rugi, pentru voi. Să știți că noi nu încetăm Ca pentru voi, să ne rugăm Și cerem, de la Dumnezeu, Ca să vă deie, tot mereu, Înțelepciunea Lui cerească, Priceperea duhovnicească Și cunoștința voii Sale,


Din sat, în sat, ei au pornit Și, Evanghelia, au vestit. Bolnavii, ce la ei veneau, La vorba lor, se vindecau.


„Păcatul ce l-am făcut eu, Nu-l ține-n seamă, domnul meu!”– A zis Șimei – „Căci am greșit! Mă iartă! Am păcătuit, Față de tine, când erai Fugar, atunci când părăseai Ierusalimul. Nu mai ține – Păcatul săvârșit de mine – În seamă dar, prea luminate. Cuvintele-mi necugetate Ce ți-au făcut atâta rău, Iartă-le-acum, robului tău!


Nu suntem noi, la secerat? Nu avem, grâne, de-adunat? La Domnul, voi striga apoi, Și-ndată tunete și ploi, El va trimite, negreșit. Atunci vă veți fi dumirit Ce mare rău voi ați făcut, În clipa-n care ați cerut Să vi se dea un împărat.”


La Ieremia-au alergat Și-n acest fel au cuvântat: „Bine primită, vrem să fie Ruga ce ți-o aducem ție! Venim să te rugăm, apoi, Să mijlocești tu, pentru noi, La al tău Domn și Dumnezeu, Pentru că știi cât ni-e de greu. Mulți fost-am, dar în acest ceas, Puțini – vezi bine – am rămas.


Când vorbele i-au auzit, Mulțime de Iudei, la el; Și din Ierusalim, la fel, Noroadele îl îmbulzeau. Păcatele-și mărturiseau Și-n apa râului Iordan, Primeau botezul lui Ioan.


În urmă, Simon a vorbit: „Eu cred că este mult mai bine Să vă rugați voi, pentru mine, Lui Dumnezeu, ca nu cumva Să mi se-ntâmple-apoi, ceva, Din cele ce mi-ați pomenit.”


Fiindcă-n rugăciune, ea, De multă vreme se găsea, Eli cu-atenție-a privit, La gura ei și s-a gândit


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite