Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iacov 5:13 - Biblia în versuri 2014

13 E cineva în suferință? El să se roage cu credință! E cineva care se-adună, Cu voi, având inimă bună? Cântări de laudă, mereu, Să-I cânte el, lui Dumnezeu!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

13 Este vreunul dintre voi în suferință? Să se roage! Este vreunul vesel? Să cânte cântări de laudă!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Dacă este vreunul dintre voi afectat de dureri, să se roage! Cel care are bucurie în inimă, să cânte cântece de laudă (la adresa lui Dumnezeu)!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Este cineva dintre voi în suferință? Să se roage! Este cineva bine dispus? Să cânte psalmi!

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

13 Este cineva dintre voi în suferinţă? Să se roage! Este cineva bucuros? Să cânte psalmi!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Este vreunul printre voi în suferință? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!

Gade chapit la Kopi




Iacov 5:13
34 Referans Kwoze  

Mă cheamă dar, când te găsești În strâmtorare. Atunci Eu Te izbăvesc, iar tu, mereu, Ai să Mă proslăvești pe Mine, Căci iarăși îți va merge bine!


Cu psalmi, să învățați apoi, Ca să vorbiți voi, între voi; Cântări de laudă, să știți – În vorbe – ca să folosiți. Cântări duhovnicești cântați Și laude să-I înălțați – Din inimă – lui Dumnezeu.


Zicând: „În a mea strâmtorare, Domnul îmi dete ascultare. Când în al morții laț aflat, În disperare am strigat, El glasul mi l-a auzit, Iar al Său braț m-a izbăvit.


El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –


Când îmi tânjea sufletu-n mine, Aminte mi-am adus de Tine Și rugăciunea mea curată A fost, din mare, înălțată, Până la Templul Tău cel sfânt.


„Haideți, veniți și înapoi, La Domnul, să ne-ntoarcem noi! Chiar dacă El S-a arătat Acela cari ne-a sfâșiat, Tot El este acela care Ne va aduce vindecare. Cu toate că El ne-a lovit – Și-n felu-acesta ne-a rănit – Tot El e-Acela care poate A ne lega rănile toate.


La jilțul de domnie, care, Patru făpturi, în față, are, Și, de bătrâni, e-nconjurat. Nimeni apoi, n-a învățat, Acea cântare minunată Care a fost, atunci, cântată, Afară doar de cei ce sânt Răscumpărați, de pe pământ Și sunt o sută patruzeci Și patru mii de oameni. Deci, Aceștia doar, au învățat, Cântarea care s-a cântat.


Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat.


După ce masa au sfârșit, Cântul de Paști, obișnuit, Cu toții l-au cântat în cor. Spre muntele Măslinilor,


Au băut vin și-au lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Au lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, În piatră sau în lemn, ciopliți.


Când la strâmtoare m-am aflat, Pe Dumnezeu eu L-am chemat. Al meu glas, El l-a auzit Și ajutor mi-a dăruit. De la strâmtoare m-a luat Și în loc larg m-a așezat.


Mă va striga, și-am să-i răspund! Voi fi cu el în strâmtorare! La al său glas, n-am să M-ascund, Ci îi voi da ajutorare. Din toate am să-l izbăvesc, Iar mila Mea o să-l ajungă! În veci, am să îl proslăvesc


Gloata aceea, foarte mare, Striga cu glas puternic, tare: „Iată că a lui Dumnezeu, E mântuirea, tot mereu – Căci pe-al domniei scaun, șade, Așa precum Lui i se cade – Și-apoi, este a Mielului!”


Deci, după câte am văzut, Vă-ntreb: ce este de făcut? Iată ce trebuie, dragi frați, Să faceți, când vă adunați: Dacă, cumva, unul din voi Are o-nvățătură-apoi, Un altul, poate, o cântare, Sau vorbe-n altă limbă are, Iar altul o descoperire, Ori altul are-o tălmăcire, Toate să se înfăptuiască, Pentru zidirea sufletească.


Apoi, s-a-ntors către Iisus: „Doamne” – acel tâlhar I-a spus – „Aminte-adu-Ți, nu mă uita, Când, în Împărăția Ta, Veni-vei!” Domnul l-a privit


Când după dumnezeii lor Umblă popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Iată, la fel facem și noi, Pentru că vom umbla apoi, În Numele Domnului care E Dumnezeul nostru mare Și tot El are să ne fie, De-acum și până-n veșnicie!”


Cântați! Cântați în cinstea Lui! Vestiți minunea Domnului!


Să mergem înaintea Lui, Cu laude, căci Domnului, Noi trebuie să Îi cântăm Și astfel, cinste, să Îi dăm!


În strâmtorarea ce m-a prins – Eu, către Domnul, am strigat Și-n ajutor eu l-am chemat. El, din înaltul cerului – De unde e lăcașul Lui – M-a auzit când L-am strigat, Și-atunci urechea Și-a plecat La glasul meu. M-a auzit


Când o să-L roage și-o să-L cheme Pe Domnul, binevoitor Îi va veni în ajutor, Îl va lăsa să-I vadă fața Și are să îi cruțe viața Pentru că îi va da-napoi Neprihănirea. Omu-apoi,


Cântați, în cinstea Domnului! Vorbiți despre minunea Lui!


„Ai Mei robi – iată – vor cânta, Căci inima le va sălta De veselie și plăcere, Iar voi striga-veți, de durere. În suflete, o s-o simțiți Și veți boci, adânc mâhniți, În duhurile voastre-apoi.


Ce-i de făcut? Atuncea, eu Mă voi ruga, cu duhul meu, Însă apoi, de-asemenea, Am să mă rog cu mintea mea; Sau voi cânta, cu duhul meu, Dar și cu mintea, cânt, mereu.


Luați, ca pildă, fiecare – De suferință și răbdare – Pe toți prorocii Domnului Care-au venit în fața Lui Și-n al Său Nume au vorbit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite