Iacov 5:11 - Biblia în versuri 201411 Noi, fericiți i-am denumit, Pe toți cei care au răbdat. Ați auzit, neîncetat, De Iov – de tot ce-a suferit – Și ați văzut ce-a dobândit, La urmă, prin a sa răbdare, Căci Domnu-i plin de îndurare Și-ntotdeauna – ne-ndoios – El se arată-a fi milos. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească11 Iată, noi îi considerăm fericiți pe cei ce au perseverat. Ați auzit de perseverența lui Iov și ați văzut care a fost scopul Domnului, căci Domnul este plin de îndurare și milostiv. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201811 Desigur, noi îi considerăm fericiți pe cei care au demonstrat răbdare (prin modul lor de viață). De exemplu, ați auzit despre răbdarea lui Iov; și ați văzut cum a finalizat Iahve acest caz; pentru că El este plin de compasiune și de milă. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202011 Iată, noi îi numim fericiți pe cei care au fost perseverenți! Ați auzit de răbdarea lui Iob și ați văzut [ce a făcut] Domnul pentru el în cele din urmă, pentru că Domnul este milostiv și îndurător. Gade chapit laRomână Noul Testament Interconfesional 200911 Iată, noi îi fericim pe cei ce au răbdat; aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul dăruit lui de Dumnezeu, căci Domnul este plin de milostivire şi îndurător. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu11 Iată, noi numim fericiți pe cei ce au răbdat. Ați auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov și ați văzut ce sfârșit i-a dat Domnul și cum Domnul este plin de milă și de îndurare. Gade chapit la |
„Domnul, așa precum se știe, Mereu, încet e, la mânie Și-n bunătate e bogat. Întotdeauna a iertat Fărădelegi și răzvrătire. Dar Domnului nu-I șade-n fire Să-l țină pe cel vinovat Ca și cum e nevinovat; Ci ne-ncetat El pedepsește Fărădelegea, căci plătește Păcatele părinților Până-n al treilea neam al lor, Și până în al patrulea, În fii care-i vor avea.
Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!
David apoi, îngândurat, I-a zis lui Gad: „Sunt strâmtorat! Și mie, și poporului, Mai bine-n mâna Domnului O să ne fie, de cădem, Căci îndurări, la El, avem; Și știu că o să fim iertați, Căci iarăși fi-vom ridicați. Știu că-ndurarea Lui cea mare E veșnică, fără hotare. Mai bine-n mâna Domnului, Decât în mâna omului!”
Și-apoi, pe Domnul L-a rugat: „Ah, Doamne Dumnezeul meu! Nu e așa cum am spus eu Pe când în țara mea eram? Tocmai acest lucru-ncercam Să-l ocolesc, când am fugit La Tars. Află că m-am gândit La toate, căci Te-am cunoscut: Că ești milos, eu am știut, Și că ești plin de îndurare; Că îndelunga Ta răbdare Durează până peste poate, Că ești bogat în bunătate Și Te căiești de rău, mereu.
Nu sfâșiați, straiele, voi, Ci inimile, și-napoi Veniți la Cel care, mereu, Vă este Domn și Dumnezeu, Căci El este îndurător Și îndelung e răbdător. De milă plin, S-a arătat Și-n bunătate e bogat. De relele ce le trimite – Asupră-vă îngrămădite – Și care-s gata ca să vie, Îi pare rău. Dar cine știe,
Să Te asculte, n-au mai vrut. Minunile ce le-au făcut Le-au dat uitării, vrând apoi Ca în robie, înapoi, Să se întoarcă. Căutară Alți căpitani de-și așezară. Dar Doamne, Tu Te-ai arătat Gata să ierți, căci ești bogat În bunătate. Te-ai vădit Îndurător – necontenit – Și milostiv; căci Ți-a păsat De ei și-astfel, nu i-ai lăsat