Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iacov 4:16 - Biblia în versuri 2014

16 Voi, însă, văd că vă făliți, Cu laudele. Dar să știți, Că toate laudele-acele Nu sunt decât doar lucruri rele.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

16 Însă acum voi vă mândriți cu lăudăroșiile voastre! Orice astfel de laudă este rea.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Dar acum ați devenit aroganți prin faptul că vă lăudați (cu planurile voastre).

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Dar acum vă mândriți cu lăudăroșenia voastră. Orice astfel de laudă este rea.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 Dar voi acum, în trufia voastră, vă lăudaţi. Orice laudă de acest fel este rea.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Pe când acum vă făliți cu lăudăroșiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea.

Gade chapit la Kopi




Iacov 4:16
11 Referans Kwoze  

Nu te făli cu ziua care Doar mâine-n lume va apare, Căci nu știi cum are să fie, Sau ce o să-ți aducă ție.


„Nu-i bine cum vă lăudați. Sau nu știți voi – dragii mei frați – Că dramul de-aluat, din oală, Dospește-ntreaga plămădeală?


„Iată un om – biet muritor – Care nu-L ia ocrotitor Pe Dumnezeu, ci s-a-ncrezut – Mereu – doar în al său avut. Se bizuia omul acel, Pe răutatea-aflată-n el.”


Cum norii fără ploaie sânt Purtați, mereu, pe-aripi de vânt, La fel este și omul care Se laudă în gura mare – Dar pe nedrept – cu lucrul lui Și dărnicia brațului.


Pe cât, pe sine, s-a slăvit, S-a desfătat și-a risipit, Pe-atât de mult vin să-i dați voi, Precum și tânguire-apoi! Pentru că ea și-a zis, mereu, „Șed, ca împărăteasă, eu; Nu-s văduvă și nu am știre Despre ce-nseamnă tânguire!”,


Dar dacă voi ați adunat Pizmă amară, ne-ncetat, În inimă și, peste voi, Un duh de ceartă stă apoi, De laudă să nu vorbiți, Ca nu cumva voi să mințiți, În contra adevărului.


În răutăți te-ai încrezut Și ai zis, mândră: „Nimenea, Nicicând, nu poate-a mă vedea!” Înțelepciunea ce-o vădeai Și cu știința ce-o aveai Te-au amăgit, încât – mereu – Ai zis: „Doar eu și numai eu!”


Asupritorule, cum oare, Cu răutatea ta cea mare, Cutezi a te făli mereu? De bunătate, Dumnezeu E plin, iar îndurarea Lui Ține în veacul veacului.


Cele ce-n lume se găsesc – Deci pofta pământească-a firii, A ochilor, sau a privirii Și lăudăroșenia care, Mereu, e pe-a vieții cărare – Nu izvorăsc din Tatăl Sfânt: Ci sunt lumești, de pe pământ.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite