Iacov 4:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ În felu-acesta voi vorbiți, Dar ce va fi mâine, nu știți! Căci ce e viața voastră-apoi? Un abur numai, sunteți voi, Ce doar puțin s-a arătat Și-apoi, a și pierit, îndat’!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁴ voi, care nu știți ce va aduce ziua de mâine. Ce este viața voastră? Căci sunteți doar un abur, care apare pentru puțin timp și apoi dispare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ În realitate, voi nu știți (nici) ce vă rezervă ziua de mâine! De fapt, ce este viața voastră? Ea se aseamănă cu un abur care apare pentru un scurt timp; și apoi dispare.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ dar nu știți ce va fi mâine! Căci ce este viața voastră? – Voi sunteți ca un abur care apare pentru puțin și apoi dispare îndată.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁴ voi, care nu ştiţi nimic despre ce se va întâmpla mâine! Căci ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă şi-apoi piere.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ și nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel și apoi piere.

Iacov 4:14 Referans Kwoze

1 Petru 1:24

Ca iarba, e orice făptură, Iar slava ei e pe măsură: Ca floarea ierbii se vădește. Dar iarba, toată, se-ofilește, Iar floarea, jos, are să-i cadă Și nimenea n-o s-o mai vadă.

Psalmi 39:5

Iată că zilele îmi sânt De-un lat de mână. Pot să zic Precum că-n față-Ți, un nimic, Neînsemnata-mi viață pare, Căci omul e doar o suflare, Oricât de bine s-ar ținea Și-oricât de tare s-ar vedea. (Oprire)

1 Ioan 2:17

Dar lumea și cu pofta ei, Vor trece, și rămân doar cei Cari fac voia lui Dumnezeu – Doar ei vor rămânea, mereu.

Psalmi 102:3

Căci ale mele zile pier, Ca fumul înălțat spre cer. Arse îmi sunt oasele mele Căci bieți tăciuni ajuns-au ele.

Iacov 1:10

Iar, dimpotrivă, trebuiește Cel ce bogat se dovedește, Ca să arate, negreșit, În ce măsură s-a smerit, Căci trecători sunt fiecare, Precum este a ierbii floare.

Psalmi 89:47

Doamne, Te rog, aminte ia, Cât e de scurtă viața mea. Aminte să-Ți aduci – îți zic – De-asemeni, pentru ce nimic Ai făcut fiii omului.

1 Petru 4:7

Iată sfârșitul tuturor – Al tuturor lucrurilor – Este aproate. Deci să știți, Ca înțelepți, mereu, să fiți, Și doar în rugăciune, voi Trebuie să vegheați apoi.

Isaia 38:12

Iar locuința mi-e luată, Căci de la mine e mutată, Precum coliba cea pe care, La stână, un păstor o are. Îmi simt al vieții fir tăiat, De parcă m-a îndepărtat Un țesător, din pânza lui. Pân’ la apusul soarelui, Ai să-mi pui capăt – știu prea bine – Și vei sfârși, astfel, cu mine.

Psalmi 78:39

Iată că El Și-a amintit Că ei doar carne s-au vădit, Fiind la fel ca o suflare De vânt, care e trecătoare.

Psalmi 144:4

Omul este ca o suflare, Iar zilele cele pe care El le trăiește pe pământ, Asemeni unei umbre sânt.

Proverbe 27:1

Nu te făli cu ziua care Doar mâine-n lume va apare, Căci nu știi cum are să fie, Sau ce o să-ți aducă ție.

Isaia 2:22

Să nu vă-ncredeți, niciodată, În oameni, pentru că ei – iată – În nări au numai o suflare. Ce fel de preț dar, omul are?

2 Samuel 19:34

Dar Barzilai l-a întrebat, Cu-n zâmbet trist, pe împărat: „Câți ani, gândești că mai trăiesc, Să merite să te-nsoțesc Acum, pân’ la Ierusalim, Ca împreună, noi să fim?