Iacov 3:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Cu limba-L binecuvântăm, Pe Domnul, și îi blestemăm, Pe ceilalți oameni, care, iată, Asemeni sunt, cu-al nostru Tată, Căci fiecare – e știut – E după chipul Său făcut.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁹ Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Cu ea Îl lăudăm pe Dumnezeu – Tatăl nostru – și tot cu ea îi blestemăm pe oamenii care sunt asemănători lui Dumnezeu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Cu ea îl binecuvântăm pe Domnul și pe Tatăl și tot cu ea îi blestemăm pe oamenii făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁹ Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul, pe Tatăl, şi cu ea îi blestemăm pe oameni, pe cei făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu;

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Cu ea binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.

Iacov 3:9 Referans Kwoze

Psalmi 10:7

Gura-i e plină-n orice vreme De vicleșuguri, de blesteme, Precum și de-nșelătorie. Mereu, sub limbă, o să ție Fărădelegi și răutate.

Psalmi 62:4

Să îl doboare, ei voiesc, Din înălțime, căci iubesc Minciuna care îi urmează. Cu gura binecuvintează, Însă ascund numai blesteme În inimi, fără a se teme.

Psalmi 59:12

Ale lor guri păcătuiesc La orice vorbă ce-o rostesc. De-aceea, chiar a lor mândrie, Voiesc drept cursă, să le fie; Ei spun minciuni doar și blesteme, Căci de nimic n-au a se teme.

Geneza 9:6

De-al omului sânge, cumva, Va fi vărsat de cineva, Cel care-l varsă, vreau să știe, Căci și-al său sânge va să fie Vărsat la fel, la rândul lui, Că după chipul Domnului, Fusese omul modelat.

Fapte 2:26

De-aceea, limba mi-e voioasă, Iar inima mi-e bucuroasă; Chiar trupul îmi e fericit, Căci în nădejde-i odihnit,

2 Samuel 19:21

Când auzi vorbele sale Fiul Țeruiei, Abișai, A zis: „Mă lasă, să îl tai! Nu trebuie să moară oare, Căci a strigat, în gura mare, După al nostru împărat, Și pentru că l-a blestemat Pe însuși unsul Domnului?”

Geneza 5:1

Iată acum, cartea de neam A seminției Lui Adam,

1 Corinteni 11:7

În ce-l privește pe bărbat, Acesta nu e obligat A fi, pe cap, acoperit, Pentru că el e, negreșit, Chipul și slava – tot mereu – Al marelui nost’ Dumnezeu, Pe când femeia-i slava care Al ei bărbat, numai, o are.

Romani 3:14

Gura, mereu, le este plină Doar de blestem și-amărăciune.

Matei 26:74

Petru-ngrozit, iar s-a jurat Și-n urmă, s-a și blestemat, Zicând: „Eu nu știu cine este, Omul Acesta!” Când, de veste, Însă, a prins că a cântat Cocoșul, brusc s-a deșteptat,

Matei 5:44

Dușmanul”. Acum, ascultați: Iubiți și binecuvântați Pe cei care vă dușmănesc, Iar celor care vă urăsc, Bine le faceți! Vă rugați – Dacă sunteți persecutați – Pentru cei cari vă asupresc, Pentru cei cari vă prigonesc.

Isaia 29:13

Domnul a zis: „Eu văd prea bine, Când se apropie de Mine Poporu-acesta se vădește Că doar cu gura Mă cinstește. Inima, însă, el și-o ține, Mereu, departe-a fi de Mine, Iar teama ce-o împărtășește Față de Mine, se vădește Că este numai o măsură De omenească-nvățătură, Ținând de datina pe care Poporu-acesta doar, o are.

Qohelet 7:22

Doar inima ta are știre Căci și tu, în a ta vorbire, Rău despre alți-ai povestit.

Psalmi 108:1

Gata mi-e inima, mereu, De a-I cânta lui Dumnezeu! În fața Lui, mereu, voi sta: Din instrumente voi cânta, Căci Dumnezeu, necontenit, Drept slava mea, S-a dovedit.

Psalmi 71:24

Zilnic – apoi – eu voi cânta Și voi vesti dreptatea Ta, Căci toți cei cari mă dușmănesc Și-a mea pieire o voiesc, Departe sunt ținuți de mine, Și roși ajuns-au, de rușine.

Psalmi 63:4

Te binecuvântez, mereu, Și brațele îmi ridic eu, În al Tău Nume, ne-ncetat.

Psalmi 57:8

Suflet al meu, trezește-te Degrabă și-ntărește-te! Harfe și alăute-apoi, Iute treziți-vă și voi! Mă voi trezi, mă voi trezi! Mă voi trezi, în zori de zi!

Psalmi 51:14

Mă izbăvește, Domnul meu, De sângele pe care eu, Pe a mea cale, l-am vărsat. Atuncea fi-vei lăudat, Necontenit, de limba-mi care Vesti-va îndurarea-Ți mare.

Psalmi 35:28

Atunci – a Ta dreptate – eu Am să o laud tot mereu, În toate zilele pe care, În lume, viața mea le are.

Psalmi 34:1

Iată, în orice vreme, eu Binecuvânt pe Dumnezeu. Lauda Lui, loc, va avea Întotdeauna-n gura mea.

Psalmi 30:12

Ca nu cumva inima mea – Mută – în al meu trup, să stea, Ci să Îți cânte, tot mereu. De-a pururea Te laud eu!

Psalmi 16:9

Inima mea are să fie Plină, mereu, de bucurie, Iar sufletu-mi se veselește Și trupul meu se odihnește În liniște, neîncetat,

1 Cronici 29:20

Către întreaga adunare, David a zis: „Vreau, fiecare Din voi, să-L binecuvântați Pe Domnul și să-L lăudați.” Întreg poporul a făcut Așa precum i s-a cerut: Pe Domnu-a binecuvântat Și-apoi, cu toți s-au închinat, Atât în fața Domnului, Cât și a împăratului.

1 Cronici 29:10

David L-a binecuvântat, Pe Domnul. El s-a ridicat Și pentru-ntreaga adunare, A ținut astă cuvântare: „În veci, fii binecuvântat Tu Doamne, cari Te-ai arătat Drept Dumnezeul Cel pe care, Tatăl meu, Israel, Îl are!

2 Samuel 16:5

Plecând de la Ierusalim, David s-a dus la Bahurim. Un om, acolo, a-ntâlnit, Care, Șimei, era numit. De neam, din Saul, pogora, Iar tatăl său, Ghera, era. Omul acel l-a blestemat, Pe David, și a aruncat

Judecători 9:27

Via au strâns și au călcat Struguri-n teascuri, după care A fost o veselie mare, Căci au mâncat și au băut Și bucuroși au petrecut. În case-apoi când au intrat, Pe-Abimelec, l-au blestemat,

Efeseni 1:3

Vreau, Dumnezeu, pentru vecie, Ca binecuvântat să fie – El, Tatăl Domnului Iisus, El, Dumnezeul Cel de Sus – Care, de noi, S-a îndurat Și, binecuvântări, ne-a dat, Care au fost duhovnicești, În locurile Lui, cerești, În Fiul Său, Hristos Iisus.

Psalmi 145:21

Lauda Domnului, voiesc, Cu gura mea, să o vestesc. Orice făptură să vegheze Ca să Îl binecuvinteze Pe Domnul și-al Său Nume sfânt, În veci de veci, pe-acest pământ!

Psalmi 145:1

O Doamne, Împăratul meu, Eu Te voi înălța mereu, Iar al Tău Nume, ne-ncetat, Trebuie binecuvântat.

1 Petru 1:3

Să fie binecuvântat Dar, Dumnezeu, neîncetat – El, Tatăl Domnului Iisus – Cel care, nouă, ne-a adus, Acuma, o nădejde vie, Prin marea Sa mărinimie – Față de noi – căci ne-a născut Din nou, prin ceea ce-a făcut, Când, pe Hristos, L-a înviat Dintre cei morți. Astfel, ne-a dat,

Iacov 1:27

Religiunea cea curată, Plăcută și neîntinată, În fața Domnului Cel care, Tată, ne e, la fiecare, Este ca noi să cercetăm Orfanii, să le ajutăm Pe văduve și-apoi să știm Ca, ne-ntinați, să ne păzim.”

Iacov 3:10

Aceiași gură, în ea are Blestem și binecuvântare! Dar eu vă spun, ca să se știe: Nu trebuie, așa, să fie!