Iacov 3:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Dar limba, n-o să reușească, Nicicând, ca să o îmblânzească, Pentru că ea e răul care Nu poți să-l ții în înfrânare Și-n cumpătare să se poarte, Căci are-n ea otrăvi de moarte.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁸ dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău pe care nimeni nu-l poate liniști, plin de venin aducător de moarte.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ dar nimeni nu poate „îmblânzi” limba unui om! Ea reprezintă un rău care nu poate fi controlat și produce o otravă care determină moartea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domesticească: ea este un rău nepotolit, plină de otravă ucigătoare.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁸ dar limba, răul fără astâmpăr, nimeni dintre oameni n-a putut-o domoli; ea este plină de venin aducător de moarte.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.

Iacov 3:8 Referans Kwoze

Romani 3:13

Gâtlejurile lor le sânt Asemenea unui mormânt, Care-i deschis, neîncetat. Limbile lor s-au arătat Bune să-nșele, când vorbeau. Numai venin de-aspidă au, Pe cari, sub buze, știu să-l țină.

Psalmi 140:3

E ascuțită limba lor, Precum e cea a șerpilor. Otravă de năpârcă, iată, Au ei pe buze, adunată.

Iacov 3:6

Limba-i un foc, s-aveți dar știre, E-o lume de nelegiuire. Ea este mădularul care, Mereu, aduce întinare, Trupului nostru. Când o prinde Focul gheenei, ea cuprinde, Pe negândite-a vieții roată.

Psalmi 55:21

Dulci ca smântâna, se vădesc Ale lor guri, când glăsuiesc. În inimi de privești apoi, Vedea-vei că poartă război. Ale lor vorbe sunt frumoase, Dar ele sunt alunecoase Ca untdelemnul din măsură. Însă atunci când ies din gură, Drept niște săbii se vădesc.

Psalmi 57:4

Iată, acum sufletul meu Se afl, între lei culcat. În jurul meu s-au adunat Oameni cari varsă flăcări. Ei Au dinți-asemeni unor lei; Săgeți și suliți s-au vădit A le fi dinții negreșit, Iar limba lor – de-asemenea – Este la fel ca sabia.

Psalmi 59:7

Din gura lor, răul țâșnește. Pe buze, sabia lucește Și zic: „Cine aude oare, Căci nu e nimenea sub soare?”

Psalmi 58:4

Iată dar că otrava lor E ca și cea a șerpilor Și ca aspida. Surzi sunt ei, Asemenea cu toți acei

Qohelet 10:11

Când mușcă șarpele, fiindcă, De vrăjitor nu a fost încă Vrăjit, el ce folos mai are Din iscusința sa cea mare?

Deuteronom 32:33

Venin de șerpi, e vinul lor, Și are al aspidelor Otravă, în a lui licoare.

Revelația 12:9

Astfel, balaurul cel mare – Șarpele din vechime, care, Satan și Diavol e chemat, Acela care a-nșelat Întreaga lume – s-a trezit, Că, pe pământ, e azvârlit. Zvârliți au fost, de-asemenea, Și îngerii ce îi avea.

Proverbe 17:20

Nu își găsește fericirea Omul care e prefăcut; Limbă stricată de-a avut, Nenorocirea îl va paște.

Iacov 3:7

Omul ajuns-a ca să poată Să îmblânzească păsări, fiare, Viețuitoarele din mare,