Iacov 3:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Înțelepciunea asta nu-i De sus venită, ci-i firească; E pământeană și drăcească.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁵ Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, demonică.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ Acest fel de înțelepciune nu provine de sus, ci este de pe pământ, nespirituală și (de proveniență) demonică.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Nu aceasta este înțelepciunea care vine de sus, ci este pământească, instinctuală și diabolică,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁵ Aceasta nu este înţelepciunea care vine de sus, ci este înţelepciunea pământească, omenească, a Diavolului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească.

Iacov 3:15 Referans Kwoze

Iacov 3:17

Iată, să știe-acum, oricine: Înțelepciunea care vine De sus – de la al nostru Tată – Este, întâi și-ntâi, curată. Ea, pașnică, s-a arătat, Blândă, ușor de-nduplecat, Plină – mereu – de îndurare. Ea, numai roade bune, are, Căci este fără părtinire Și nefățarnică, din fire.

Iacov 1:17

Oricare lucru bun, primit, Oricare dar desăvârșit, Pe care noi l-am căpătat, Numai de sus, ne este dat. Toate acestea, fraților, Părintele luminilor Ni le-a trimis. Nici o schimbare Și nici o umbră de mutare – În El – nicicând, nu s-a văzut.

1 Corinteni 3:19

În fața Domnului – se știe – Că este doar o nebunie Înțelepciunea cea pe care Lumea aceasta-n ea o are. Tocmai de-aceea, s-a și zis, Iar, în Scriptură, este scris: „Pe-al înțelepților sobor, Îl prinde-n viclenia lor.”

Filipeni 3:19

Pierzarea e al lor sfârșit, Iar pântecele – negreșit – Le este singur dumnezeu; Rușinea-i slava lor, mereu, Iar gândurile lor le sânt, La lucruri doar, de pe pământ.

1 Corinteni 2:14

Dar oamenii cari sunt firești, Nu pot primi lucruri pe care, Doar Duhul Domnului le are, Căci pentru ei, ele-au să fie, Neîncetat, o nebunie. Ei nu pot ca să le aleagă Și nu pot să le înțeleagă, Căci ei le judecă firește, Când trebuie duhovnicește.

2 Corinteni 1:12

„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.

Iacov 1:5

Dacă vreunuia-i lipsește Înțelepciunea, trebuiește S-o ceară de la Dumnezeu, Pentru că El o dă, mereu, Cu mână largă, tuturor Acelora care o vor. Au s-o primească fiecare, Căci El o dă fără mustrare.

1 Timotei 4:1

„Dar Duhul spune lămurit, Că-n vremurile de sfârșit, Unii se lasă de credință Și vor găsi de cuviință Să se lipească, cu ardoare, De Duhurile-nșelătoare, De-nvățătura dracilor, Urmând, astfel, cărarea lor;

Iuda 1:19

Ei se vădesc a fi cei care Au să aducă dezbinare, Căci sunt supuși doar poftelor Și nu au Duhu-n trupul lor.

1 Corinteni 3:3

Și-am înțeles, astfel, precum Că voi, încă, sunteți lumești. Într-adevăr, la voi, găsești Zavistii, certuri, dezbinare. Deci, nu sunteți lumești voi, oare? Dacă în acest fel trăiți, Cu ce sunteți deosebiți, De ceilalți oameni care sânt Pe fața-ntregului pământ?

Ioan 3:17

Prin Fiul Său, Dumnezeu vrea Ca mântuire să îi dea, Lumii – acesta-i al Său țel – Nu să o judece, prin El.

Ieremia 4:22

„Poporul Meu este nebun. Nu Mă cunoaște. Pot să spun Că ai poporului Meu fii La fel sunt ca niște copii. N-au minte, iar priceperea, La ei, nu are loc să stea. Meșteri în rău pot a se ține, Dar nu știu ca să facă bine.”

Revelația 12:9

Astfel, balaurul cel mare – Șarpele din vechime, care, Satan și Diavol e chemat, Acela care a-nșelat Întreaga lume – s-a trezit, Că, pe pământ, e azvârlit. Zvârliți au fost, de-asemenea, Și îngerii ce îi avea.

Revelația 9:11

Peste lăcuste, împărat, Era un înger, așezat – Chiar îngerul Adâncului. E Abadon numele lui, Dacă e spus pe evreiește; Și-Apolion e, în grecește.

Revelația 2:24

Pe voi, ceilalți, cari vă găsiți, În Tiatira – și păziți Învățătura ce v-am dat, Pentru că, prinși, nu v-ați lăsat, De vorbele ce le rostesc Oameni-aceia când vorbesc De „adâncimile pe care Satana”, diavolul, „le are” – Pe voi dar, iată că vă spun, Că: „alte greutăți, nu pun.

2 Tesaloniceni 2:9

Nelegiuitul – peste fire – S-arată prin puterea care Satana-n stăpânire-o are, Cu tot felul de semne mari Și cu minunile, pe cari, Puterile întunecate – Și mincinoase arătate – Le fac, sub ochii omenirii –

2 Corinteni 11:3

Însă, mă tem, acuma, iată, Când șarpele a reușit, Cu șiretlicul folosit, Pe Eva, să o amăgească, Să nu cumva să izbutească Să vă înșele și pe voi Și să vă-ntoarcă, înapoi, De la credința cea curată Ce, în Hristos, vă este dată.

1 Corinteni 1:27

Iată că Dumnezeu Cel Sfânt Lucruri nebune, a ales, Prin ele vrând, bine-nțeles, Ca pe acele înțelepte – Care, în lume, sunt deștepte – El să le facă de rușine. A mai găsit că este bine S-aleagă, de pe-acest pământ, Doar lucruri care slabe sânt, Să rușineze-astfel, anume, Pe cele tari, ce sunt în lume.

Romani 1:22

Că-s înțelepți, s-au lăudat – Necontenit, s-au tot fălit – Și-n urmă, au înnebunit.

Fapte 13:10

„Mult crezi că-ți va mai merge ție? Om rău și plin de viclenie, Tu, fiu de drac, tu, om al firii, Vrăjmaș crunt al neprihănirii, Nu vei mai înceta tu, oare, Să strâmbi, a Domnului cărare?!

Ioan 8:44

Nu Dumnezeu vă este Tată, Ci diavolul, pentru că, iată, Că voi, cu toții, vă siliți, Ca poftele, să-i împliniți. El, ucigaș, s-a arătat, De la-nceput și nu a stat În adevăr, fiindcă-n el Nu este adevăr, defel. Întotdeauna, când mințește, Din ale sale doar, vorbește. În acest fel, ni se arată Că este al minciunii tată.

Luca 16:8

Ispravnicul fu lăudat De-al său stăpân – când a aflat Ce a făcut – căci, înțelept Lucrase, chiar de-a fost nedrept. Deci, fiii ăstui veac – pot spune – Vădesc mai multă-nțelepciune, Ca ai luminii fii. Eu vreau,

2 Samuel 16:23

Sfatul, pe care i l-a dat Ahitofel, s-a arătat A fi puternic – negreșit – De parcă ar fi fost primit Chiar de la Domnul Dumnezeu. La fel s-a întâmplat, mereu, Cu sfaturile ce-au fost date, De-Ahitofel, lui David. Toate Erau privite, ne-ncetat, De parcă Dumnezeu le-a dat.

2 Samuel 15:31

Apoi, la David, au venit Și i-au vorbit, în acest fel: „Iată că și Ahitofel, Pe Absalom, l-a căutat Și lui i s-a alăturat; Este cu cei care-i slujesc Și cari, în contră-ți, uneltesc.” David, atunci, a cuvântat: „Doamne, te rog ca sfatul dat De-Ahitofel, să-l nimicești! Izbândă, să nu-i dăruiești!”

2 Samuel 13:3

Un bun prieten, el avea, Care, mereu, îl însoțea. El era Ionadab – cel care, Pe Șimea, drept părinte-l are, Acela care s-a vădit Frate cu David. Negreșit, Omul acela a văzut Cum că ceva s-a petrecut. Fiind șiret, a cutezat Ca pe Amnon să-l fi-ntrebat: