Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iacov 2:23 - Biblia în versuri 2014

23 În felu-acesta, s-a-mplinit Scriptura care-a glăsuit: „Avram, pe Domnul, L-a crezut Prin tot ceea ce a făcut”, Iar faptu-acesta – avem știre – „S-a socotit neprihănire”.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

23 Astfel, a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i-a fost considerată dreptate“. Și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Acest fapt confirmă textul din Scriptură care spune că „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu; și a fost considerat corect”; iar Dumnezeu l-a numit prietenul Lui.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Astfel s-a împlinit Scriptura care spune: „Abrahám a crezut în Dumnezeu și i s-a considerat spre justificare” și a fost numit prietenul lui Dumnezeu.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

23 Şi aşa s-a împlinit Scriptura, care spune: Avraam s-a încrezut în Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit lui ca dreptate şi a fost numit prieten al lui Dumnezeu.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire” și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”.

Gade chapit la Kopi




Iacov 2:23
22 Referans Kwoze  

Avram, pe Domnul, L-a crezut, Iar crezul său i-a fost știut, De Cel ce-i mai presus de fire, Precum că e neprihănire.


Dar Tu Israel, rob al Meu, Tu Iacove, pe care, Eu Alesu-te-am, ca să te am, Căci ești sămânța lui Avram – Cel care, după cum se știe, Prieten bun, Îmi este Mie –


Oare nu Tu i-ai izgonit Pe-aceia care-au locuit Această țară minunată, Cari moștenire a fost dată Pentru Avram – pe veșnicie – Și pentru a lui seminție? Nu erai Tu iubit de el? N-ai dat țara, lui Israel?


Prea bine știți că, în trecut, „Avram, pe Domnul, L-a crezut, Și-astfel, credința-i dovedită, Neprihănire-i socotită.”


Domnul, lui Moise, îi vorbea Față la față, cum vorbește Acela care se-ntâlnește Cu un prieten. Moise-apoi Venea în tabără-napoi, Dar tânărul care-i slujea, Din cort, afară, nu ieșea. Iosua-i fuse slujitor, Și era al lui Nun fecior.


Voiesc dar, bine să se știe, Că Dumnezeu, cu-adevărat, Poporul, nu și-a lepădat, Pentru că El – luați aminte – L-a cunoscut, mai dinainte. Nu știți ce, în Scripturi, se scrie Când se vorbește de Ilie? Atuncea când se plângea El Față de-ntregul Israel, Lui Dumnezeu, iată ce-a zis:


Scriptura, însă, a-ncuiat Totul, acuma, sub păcat, Pentru ca în acest fel – iată – Făgăduința a fost dată Doar celor care, ne-ndoios, Și-au pus, credința, în Hristos.


Dreptate, înaintea Lui, El să îi facă omului, Și Îl mai rog, în acest fel, Dreptate ca să facă El Și pentru fiul omului Contra prietenilor lui.


Scriptura, astfel, i-a vorbit Lui Faraon: „Te-am rânduit Și, înadins, te-am înălțat Pe scaunul de împărat, Ca să-Mi arăt puterea-n tine, Ca toți să se teamă de Mine Și astfel, Numele-Mi Cel Sfânt, Vestit să fie pe pământ”.


Uimiți, iar El a cuvântat: „Tot ce, acuma, v-am citit, Să știți că astăzi, s-a-mplinit.”


Pe dealul Căpățânilor, Lângă Iisus, au răstignit Și doi tâlhari. S-au potrivit, Unul în dreapta lui Iisus, Iar celălalt, la stânga-I pus.


Dar, oare, voi n-ați auzit, Sau în Scriptură, n-ați citit Faptul acesta, niciodată, Că „Piatra ce-a fost lepădată De meșterii zidari, e-adusă Și-n capul unghiului e pusă,


Căci prin Scriptură, ni s-a spus: „Iată că în Sion am pus, O piatră scumpă, minunată, Aleasă, care-i așezată În capul unghiului. Iar cine, În El va crede, de rușine, Nicicând, n-are a fi lăsat.”


Toată Scriptura-i insuflată De Dumnezeu, și e lăsată, Ca să îi fie de folos Celui ce este credincios, Pentru că ea e în măsură Să-i dea, mereu, învățătură, Să-l mustre, să-l îndrepte iar, Să-i dea înțelepciune-n dar, Ca să se salte peste fire, Crescând întru neprihănire,


Cuvintele Scripturilor, Care-s de Duhul Sfânt rostite, Prin David, trebuie-mplinite; Ele, de Iuda, ne-au vorbit – De cel ce a călăuzit Mulțimile, care s-au dus, Ca să Îl prindă pe Iisus.


Vedeți că omu-i socotit, Prin fapte doar, neprihănit, Și nu doar prin credința care O-mpărtășește fiecare.


La împărat, era o ceată De-ngrijitori, iar peste ea Mai mare-a fost Azaria. El este-al lui Natan fecior. Zabud fusese slujitor, Iar Solomon l-a așezat În rangul de slujbaș de stat. Zabud este acela care, Tot pe Natan, părinte-l are. Cu împăratul – negreșit – Prieten, el s-a dovedit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite