Iacov 2:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Cu-Avram, nu s-a-ntâmplat la fel? Când socotit ajunse el, A fi un om neprihănit? Nu când, prin fapte-a dovedit, Lucrul acesta, când s-a dus Și, pe Isac, el l-a adus, La al lui Dumnezeu altar, Drept jertfă, să îl dea, în dar?

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²¹ Avraam, tatăl nostru, n-a fost el îndreptățit prin fapte, atunci când l-a oferit pe altar pe fiul său Isaac?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ Strămoșul nostru Avraam nu a fost oare considerat corect (în relația lui cu Dumnezeu) doar atunci când și-a demonstrat credința prin fapte, punându-l pe Isaac ca sacrificiu pe altar?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ Oare Abrahám, părintele nostru, nu pentru fapte a fost justificat aducându-l pe Isáac, fiul său, pe altarul [de jertfă]?

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²¹ Avraam, părintele nostru, oare nu din fapte a fost socotit drept, când l-a aşezat pe altarul de jertfă pe Isaac, fiul său?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

Iacov 2:21 Referans Kwoze

Ioan 8:39

„Avram este al nostru tată!” – Spuseră ei. Atunci, pe dată, Iisus a zis: „Îndoieli am Că sunteți fiii lui Avram. Dacă ați fi, găsesc cu cale, Să faceți doar faptele sale.

Romani 4:16

Moștenitori – s-aveți știință – Făcuți vor fi, doar prin credință, Căci se dorește, așadar, Ca ei, făcuți a fi, prin har, Pentru a fi chezășuită Făgăduința dăruită Întregii seminții, pe care, Părintele Avram o are: Nu numai pentr-o seminție, Care – așa precum se știe – Sub Lege-acuma, e aflată, Ci și pentru aceea dată Doar de credința ei cea mare, Cari este asemănătoare Cu-a lui Avram, al nostru tată –

Matei 12:37

Din vorbele ce le-ai rostit, Vei fi iertat sau osândit.”

Iacov 2:24

Vedeți că omu-i socotit, Prin fapte doar, neprihănit, Și nu doar prin credința care O-mpărtășește fiecare.

Iacov 2:18

Atunci când întâmpla-se-va, Că o să spună cineva: „Tu ai credința ta, iar eu Am fapte. Dacă nu ți-e greu, Să-ți văd credința dobândită, Care, de fapte, e lipsită; Apoi, la rându-ți, vei putea Să vezi și tu, credința mea, Prin faptele ce-s săvârșite, Nu din cuvintele rostite”.

Romani 4:12

Avram trebuie a fi tată Și pentru cei cari, netăiați, Sunt, împrejur, acum, aflați, Care credință-au arătat Și care, astfel, au călcat Pe urma ce a fost lăsată De către-Avram – al nostru tată – Pe vremea când, nimeni, din jur, Nu se tăiase, împrejur.”

Romani 4:1

„O întrebare-acuma am: Strămoșul nostru – Avraam – Ce a putut primi el, oare, Doar prin credința ce o are?

Romani 3:20

Nimeni nu este socotit, ‘Naintea Lui, neprihănit, Prin fapta Legii, căci, prin ea, Doar să ajungă, va putea, La o cunoaștere deplină, Despre păcat și despre vină.”

Fapte 7:2

Ștefan răspunse: „Fraților – Precum și voi, părinților – Vă rog ca să mă ascultați! Al Slavei Domn, cum știți, dragi frați, Lui Avraam S-a arătat – Mai înainte de-a fi stat El, în Haran – când locuia Încă-n Mesopotamia.

Ioan 8:53

Sau, decât tatăl nostru, oare – Decât Avram – ești Tu, mai mare? Ori, toți prorocii, precum zici, Pe lângă Tine, sunt mai mici? Cum poți, în ăst fel, să vorbești? Dar cine Te crezi Tu, că ești?”

Luca 16:30

„O, nu, tată Avram!” – a spus Bogatul – „ci de s-ar fi dus Unul din morți și-ar fi vorbit, Atunci doar, s-ar fi pocăit!”

Luca 16:24

Atuncea, cel bogat strigă, Către Avram, și îl rugă: „Părinte-Avrame, te îndură – Că mi-e uscată limba-n gură, De când mă chinui, în văpaie – Pune-l pe Lazăr, să-și înmoaie, Degetu-n apă – să grăbească – Să vină să mă răcorească!”

Luca 1:73

Cum, lui Avram, El i-a jurat,

Matei 3:9

Să nu gândiți ca un nebun: „Avram ni-e tată”, căci vă spun, Domnul, din aste pietre, vii – Pentru Avram – ridică fii.

Isaia 51:2

La Avraam, să vă uitați, Căci el este al vost’ părinte. Priviți dar, cu luare-aminte, Spre Sara care v-a născut. Pe Avraam, l-am cunoscut Când era singur. L-am chemat Și-apoi l-am binecuvântat, Căci astfel Eu l-am înmulțit Pe Avraam, necontenit.

Psalmi 143:2

Nu-mi face judecată mie, Căci nici un om nu e găsit, În fața Ta, neprihănit.

Iosua 24:3

De peste Râu, Eu l-am luat Pe-Avram și-n urmă, l-am purtat Prin țara Canaanului. Am înmulțit sămânța lui, Când pe Isac Eu i l-am dat.

Evrei 11:17

Avram, tot prin credința lui, Jertfă-i aduse Domnului, Chiar pe Isaac, când Cel de Sus, La o-ncercare, l-a supus. El a primit, cu bucurie, Făgăduința c-o să fie Tată și-apoi, a trebuit – Pe singurul său fiu, primit – Drept jertfă, Domnului, să-l dea!