Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iacov 2:20 - Biblia în versuri 2014

20 Din tot ceea ce am vorbit, Pricepi dar, om nesocotit, Că dacă fapte n-ai făcut, Doar în zadar, tu ai crezut? Zadarnică îți e credința, Căci nu-ți aduce biruința.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

20 Ah, om de nimic, vrei deci să înțelegi că, fără fapte, credința este nefolositoare?

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Om nechibzuit, vrei să înțelegi că fără fapte, credința este inutilă?

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Dar vrei să știi, om fără de minte, că credința fără fapte este zadarnică?

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Nu vrei să înţelegi o dată, om necugetat, că fără fapte credinţa nu lucrează?

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zadarnică?

Gade chapit la Kopi




Iacov 2:20
16 Referans Kwoze  

După cum trupul cel lipsit De duh e mort, e dovedit Că și credința este moartă, Atunci când faptele n-o poartă.”


La fel, este și cu credința: Pentru a-și întări ființa, Trebuiesc faptele ce-o poartă, Pentru că altfel, ea e moartă.


Cel cari ogorul își muncește, Belșug de pâine dobândește; Cine nimicuri a cătat, Lipsă de minte-a arătat.


Căci chiar dacă L-au cunoscut, Pe Dumnezeu, din ce-au văzut, Ei, totuși, nu L-au proslăvit Și-asemeni, nu I-au mulțumit. Ba mai mult, pe de altă parte, Urmat-au în gândiri deșarte, Iar inimile lor – în care Priceperea, loc, nu își are – Îndată s-au întunecat.


Dacă va crede cineva, Precum că el este ceva – Chiar dacă nu este nimic – Se-nșeală singur, pot să zic.


Dacă se crede cineva, Că e religios, cumva, Dar limba nu și-o stăpânește, Prin faptu-acela, dovedește Că el, în inimă, se-nșală, Pentru că, fără îndoială, Zadarnică-i – vă pot a spune – Întreaga lui religiune.


În rândul celor cari aflați Se află împrejur tăiați, Sunt mulți flecari și bârfitori, Sau nesupuși și-amăgitori,


Unii, însă, s-au depărtat, De-aceste lucruri, și-au urmat Un drum, pe cari s-au rătăcit Și, în ăst fel, s-au pomenit Că doar de flecăreli, se țin, Când, printre voi, aceștia vin.


Seama luați ca nu cumva, Să vă înșele cineva, Care, la voi, are să vie, Vorbind de vreo filosofie, Sau atacând a voastră fire, Cu vreo deșartă amăgire, A datinilor omenești, Sau cu învățături firești, Pe care, doar la început, Lumea aceasta le-a avut. Ele n-aduc nici un folos, Dacă nu sunt după Hristos,


Domnul a zis: „Ce au găsit? Ce a părut nelegiuit, În Mine, pentru-ai voști’ părinți? Ce au gândit ale lor minți, Atuncea când s-au depărtat De Mine și au căutat Nimicuri, până când – se știe – Nimicuri au ajuns să fie?


Căci în Iisus Hristos, tăiere – Sau dimpotrivă, netăiere – Cari, împrejur, se săvârșește, Nimic, nimic, nu prețuiește. Numai credința dovedită, Prin dragoste, e prețuită.


Noi credem că, neprihănit, Acum, e omul, socotit, Doar prin credința arătată, Cari nu-i de fapta Legii dată.


Dar, mai degrabă, cine ești Tu, omule, de îndrăznești Ca să-I răspunzi lui Dumnezeu, Stând împotriva Lui, mereu? Nu cumva, vasul cel de lut Spune celui ce l-a făcut, „De ce, așa, m-ai plămădit? De ce n-am fost, altfel, croit?”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite