Iacov 2:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Atunci când întâmpla-se-va, Că o să spună cineva: „Tu ai credința ta, iar eu Am fapte. Dacă nu ți-e greu, Să-ți văd credința dobândită, Care, de fapte, e lipsită; Apoi, la rându-ți, vei putea Să vezi și tu, credința mea, Prin faptele ce-s săvârșite, Nu din cuvintele rostite”.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁸ Dar va spune cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Dar poate că cineva ar spune: „Tu ai credința, iar eu am faptele.” Demonstrează-mi credința ta fără fapte, iar eu o voi demonstra pe-a mea prin faptele pe care le fac!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Dimpotrivă, va spune cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte; arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința cu faptele mele!”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁸ Însă altcineva îi poate spune: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta din faptele mele credinţa mea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele.” Arată-mi credința ta fără fapte și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele.

Iacov 2:18 Referans Kwoze

Iacov 3:13

E cineva cari s-a văzut Că-i înțelept și priceput? Acela, cu buna purtare Și cu blândețea ce o are, S-arate faptele lui bune, Făcute cu înțelepciune!

1 Timotei 1:5

Ținta porunci-i dragostea, Căci e știut că numai ea Vine din inima curată, Dintr-o credință-adevărată, Neprefăcută – negreșit – Și dintr-un cuget, bun vădit.

Iacov 2:14

Întreb acum: ce folosință Ai tu, spunând că ai credință, Dacă n-ai fapte? Poate ea, Ca, mântuire, să îți dea?

Galateni 5:6

Căci în Iisus Hristos, tăiere – Sau dimpotrivă, netăiere – Cari, împrejur, se săvârșește, Nimic, nimic, nu prețuiește. Numai credința dovedită, Prin dragoste, e prețuită.

Titus 2:7

În tot ce faci, în ce vei spune, Pildă să fii, în fapte bune. De-asemenea, atunci când ai, Învățături, ca să le dai, Dovadă fă, de curăție – Neîncetat – de vrednicie,

Romani 14:23

Însă, cel care s-a-ndoit – Și a mâncat – e osândit, Căci el, nu din încredințare, Mănâncă, din acea mâncare. Vă spun dar, să se știe bine, Că tot ceea ce nu ne vine Dintr-o încredere, luat Are să fie, drept păcat.”

Evrei 11:31

Tot prin credință, a trăit Curva Rahav și n-a murit În clipa-n care, nimiciți, Fuseseră cei răzvrătiți, Căci găzduise – prin credință – Iscoade, cu bunăvoință.

Evrei 11:33

Ei, prin credința ce-au vădit, Împărății au cucerit; Mereu, dreptate au făcut; Apoi, închise, le-au ținut, Leilor, gura și au stins

Evrei 11:6

Fără credință, niciodat’, Nimeni, plăcut, Lui, n-o să-I fie. Cine se-apropie, să știe, Că trebuie-a crede mereu, Că El este, că Dumnezeu Îl răsplătește pe cel care Îl caută, fără-ncetare.

1 Corinteni 13:2

Apoi, chiar dacă-ar fi să fie Să am un dar de prorocie, Să stăpânesc toată știința, Sau dacă aș avea credința, Cu care, munții, aș putea Să-i mut, după voința mea – Însă, n-am dragoste – vă zic Cum că, atunci, sunt un nimic.

Romani 3:28

Noi credem că, neprihănit, Acum, e omul, socotit, Doar prin credința arătată, Cari nu-i de fapta Legii dată.

2 Corinteni 7:1

„Deci, dacă noi – biete ființe – Avem așa făgăduințe, Atuncea, trebuie să știm, Necontenit, curați, să fim, De-ntinăciunea trupului, Precum și de a duhului, Spre-a duce, până la sfârșit, Sfințirea noastră, negreșit, Trăind în frică, tot mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.”

2 Corinteni 5:17

Dacă e cineva-n Hristos, Omul acela – ne-ndoios – Nu e cu lumea, pe măsură, Căci nouă este-a sa făptură. Tot ce e vechi s-a dus și-apoi, S-au făcut numai lucruri noi.

Romani 8:1

„Acuma dar, vă dau de știre, Că nu e nici o osândire Pentru cei care – cum am spus – Se află în Hristos Iisus, Trăind nu după-ndemnul care Firea cea pământească-l are, Ci după-ndemnul Duhului.

Romani 4:6

David îi spune „fericit”, Celui pe cari, neprihănit, Ajunge-a-l socoti, mereu – Fără de fapte – Dumnezeu.

Romani 9:19

Dar îmi veți zice: „Frățioare, De ce mai bagă vină, oare? Căci ce-i puterea omului, Să stea-mpotriva voii Lui?”