Iacov 1:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Ci, fiecare-i ispitit, Când e atins și e momit De pofta care l-a-ncercat.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁴ Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă și momit.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui dorință păcătoasă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Fiecare este ispitit de propria lui poftă care îl atrage și-l seduce;

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁴ ci fiecare se ispiteşte singur, fiind târât şi momit chiar de pofta sa;

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit.

Iacov 1:14 Referans Kwoze

Efeseni 4:22

Adică să vă dezbrăcați De viața voastră, din trecut, De omul vechi ce l-ați avut – Cari dus se lasă, în vâltoare, După o poftă-nșelătoare –

Matei 15:18

Dar ceea ce iese din voi – Din gură – deci, vorba rostită, Din inimă este venită Și ea, pe om, îl va spurca.

Evrei 3:13

Unii pe alții, căutați, Necontenit, să vă-ndemnați Cât încă, vremile sunt bune Și cât timp, „Astăzi”, se mai spune, Pentru ca nici unul din voi Să nu se împietrească-apoi, Prin a păcatului purtare, Care aduce înșelare.

Isaia 44:20

El, cu cenușă, se hrănește; Inima lui se amăgește Și-apoi, mânată de-a lui fire, Are să-l ducă-n rătăcire, Ca să nu își mai mântuiască Sufletu-apoi, să nu gândească Și o-ntrebare să își pună: „Nu am, în mână, o minciună?”

Romani 7:13

Dar, cineva poate să spună: „Atunci, un lucru bun mi-a dat Moartea? Așa s-a întâmplat?” Nici vorbă! Fără îndoială, În felu-acesta, la iveală, Mai mult, acum, s-a arătat Cum e – de fapt – acest păcat, Căci mi-a adus moartea, vă spun, Chiar printr-un lucru ce e bun. Astfel, păcatul, ne-ndoios, Se-arată a fi păcătos Din cale-afară, dovedit De faptul că el s-a slujit, Mereu, doar de acea poruncă, Și-asupra mea, moarte aruncă.”

Proverbe 4:23

Mai mult, inima îți păzește: Izvor al vieții-i ea. Gonește

Matei 5:28

Dar Eu vă spun: a preacurvit Acela care a poftit Femeile, privind numa’ – A preacurvit, cu inima.

Romani 7:11

Pentru că ea, prilej a dat, Păcatului, ce, imediat, Venit-a și m-a amăgit Și – prin poruncă – m-a lovit, Cu moartea. Iată, am văzut –

Iov 31:27

Dacă eu, lor, m-am închinat Și sărutări le-am aruncat Ducându-mi mâinile la gură,

Iov 31:9

Odraslele! Dacă se-arată Că amăgit am fost, vreodată, Eu, de femei, s-au de-i vădit Precum că eu aș fi pândit La ușă, la vecinul meu,

Matei 15:20

Toate aceste lucruri rele, Pe om – sigur – îl vor spurca, Dar nicidecum că va mânca Fără a fi, pe mâini, spălat – De-acest fapt, nu va fi spurcat.”

Geneza 6:5

Domnul văzu că „lucrul” Său E înclinat numai spre rău; Că răutatea omului E mare, iar inima lui

Geneza 8:21

Miros plăcut s-a ridicat În fața Domnului. A stat Prea Sfântul, și S-a socotit: „N-am să mai blestem! Nimicit, Pământul – pentru oameni doar – Nu va mai fi, căci e-n zadar. Omul – de tânăr – înspre rău, Se-apleacă în sufletul său Și face din el un pustiu. N-am să lovesc tot ce e viu!

Osea 13:9

Israele, tu să ai știre, Precum că stă a ta pieire, În faptul că te-ai arătat În contra Mea, neîncetat. Ești împotriva Celui care Poate să-ți dea ajutorare.

Geneza 3:6

Femeia a mâncat din pom; Și-i dete și la al ei om, Iar el sărmanul, a mușcat, Și iată dar ce a urmat:

2 Samuel 11:4

David, apoi, a poruncit Slujbașilor, ca să se ducă, Degrabă, și să o aducă La el. Ea a venit, îndat’, Și-apoi, cu David, s-a culcat. Când timpul ce e hărăzit, De curățire, s-a-mplinit, Femeia a putut să iasă De la-mpărat, și-a mers acasă.

Matei 4:1

Iisus, apoi, a fost adus, De Duhul, și-n pustie pus,

Iacov 1:13

Nimeni, când este ispitit, Să nu fie nesocotit Și să gândească: „Iată, eu, Sunt ispitit, de Dumnezeu”, Pentru că Domnul, negreșit, Nu va putea fi ispitit Și totodată, se vădește Precum că El nu ispitește.

Iacov 1:15

Din pofta lui, s-a întrupat Păcatul, care-nfăptuit, Aduce moarte, negreșit.