5 „Eu voi rămâne credincios Întotdeauna – ne-ndoios – Față de legământul Meu, Pe cari cu voi l-am făcut Eu, Când de la Egipteni din țară, Cu al meu braț v-am scos afară! În al vost’ mijloc, tot mereu – Iată – se află Duhul Meu! De-aceea zic: În orice vreme, Voi nu aveți de ce vă teme!”
5 Eu Îmi respect îndatorirea care Îmi revine în legământul pe care l-am făcut cu voi atunci când ați ieșit din Egipt. Astfel, Spiritul Meu rămâne în mijlocul vostru. Deci, nu vă temeți!
A zis, atuncea, Domnul sfânt: „Iată că fac un legământ! Voi face-n fața tuturor – În fața-ntregului popor – Minuni cum nu s-au pomenit Vreodat’ a se fi săvârșit În neamurile care sânt În țările de pe pământ. Poporul cari e-n jurul tău, Vedea-va, în mijlocul său, Lucrarea Domnului. Oricine Are să vadă cum, prin tine, Lucrări vor fi desfășurate, Care sunt mari și-nfricoșate.
Le-ai dat din Duhul Tău cel bun, Făr’ să iei seama la ce spun, Ca-n felu-acesta să-i deștepți Și să îi faci mai înțelepți. De gura lor, n-ai depărtat Mana din cer și-apoi le-ai dat Și apă să se răcorească Și setea să și-o potolească.
Așa precum blestem erați Când printre neamuri vă aflați – Tu, casă a lui Israel Și voi, din Iuda, tot la fel – Am să vă mântuiesc apoi Și veți ajunge a fi voi – În lume – pentru fiecare, Mereu, o binecuvântare. Vă întăriți și-n orice vreme, Voi nu aveți de ce vă teme!”
Cum că în al Meu gând Îmi pun, Ierusalimului, mereu, Bine să-i fac de-acuma Eu. Bine le fac, la cei pe care Iuda în casa lui îi are. De-aceea, voi – în orice vreme – Nu veți avea de ce vă teme!
„Tu, Pavele, teamă să n-ai, Pentru că trebuie să stai, La Roma, ca să îi vorbești Cezarului. Astfel, primești Pe toți cei cari te-au însoțit La drum, căci ți i-a dăruit Chiar Dumnezeu.” Așa mi-a spus Îngeru-acel, apoi, s-a dus.
Să nu te temi, căci va fi bine, Pentru că Eu voi fi cu tine. Să nu te-ngrijorezi, căci Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu. Eu întăresc al Meu popor Și-i vin, mereu, în ajutor. Sprijin îi dau, fără-ncetare, Cu dreapta Mea biruitoare.
Speriat, atunci când L-am văzut, Ca mort, îndată, am căzut. El, mâna dreaptă, Și-a întins, Zicând, după ce m-a atins: „Să nu te temi, pentru că Eu Sunt Cel dintâi, precum – mereu – Sunt Cel din urmă, negreșit;
Apoi el, iarăși, a luat Cuvântul și mi-a explicat: „Ăsta-i cuvântul Domnului. Află că ăst cuvânt al Lui E îndreptat către acel Care-i numit Zorobabel Și-n felu-acesta cuvântează: „Ăst lucru nu se-ntemeiază Nici pe putere sau tărie, Ci împlinit are să fie Prin Duhul Meu biruitor” – A zis Domnul oștirilor.
Totuși, mulți ani Tu i-ai răbdat Și multe înștiințări le-ai dat, Prin Duhul și prorocii Tăi. Dar ei, cu toți, s-au vădit răi Și n-au vrut ca să ia aminte La sfintele Tale cuvinte. Atunci, ai dat al lor popor, În mâinile vrăjmașilor. Neamuri străine au venit Și peste el a stăpânit.
Nu trebuie să luptați voi. Doar așezați-vă apoi, Pe deal, ca astfel să priviți Ce izbăvire-o să primiți, Din partea Domnului. Luați Seama și nu vă-nspăimântați! Ierusalime, să n-ai teamă! Iuda, nici tu, de bună seamă! Mâine, ieșiți pe deal și-apoi, Domnul Se va afla cu voi!”
Domnul, la Iosua, S-a dus Și-n felu-acesta, El i-a spus: „Te scoală! Nu te-nspăimânta Și cheamă-acum în fața ta, Pe toți bărbații de război. Către cetatea Ai, apoi, În mare grabă să-i pornești, Fiindcă ai s-o cucerești – Căci iată – am găsit cu cale Să o las pradă, mâinii tale. De-asemeni, și-al ei împărat, În mână, o să-ți fie dat, Cu toată țara lui cea mare Și tot poporul ce îl are.
Astfel, o să Îmi fiți – voi toți – O-mpărăție de preoți. Voi o să-Mi fiți neamul Meu sfânt, Cum alte neamuri nu mai sânt.” Deci să vorbești în acest fel, Copiilor lui Israel.”
Moise, din munte, a venit Și oamenilor le-a vorbit, Împărtășind poporului Vorba și legea Domnului. Poporul zise: „Tot mereu, Vom face ce-a zis Dumnezeu.”
Moise, cu sânge, a stropit Poporul și-astfel a vorbit: „Sângele-acesta e al lui – Este al legământului – Pe care Domnul l-a-ncheiat Și care e întemeiat Pe vorbele ce s-au rostit, Pe care eu vi le-am citit.”
Oare nu Eu ți-am poruncit: „Tare să fii, necontenit, Și-mbărbătează-te mereu!”? Nu te-ngrozi, căci Dumnezeu, Neîncetat, te însoțește Și-n tot ce faci, te sprijinește.”
„Un mare rău voi ați făcut” – A zis, în urmă, Samuel – „Dar teamă, să n-aveți, defel! Chiar de-ați greșit, vegheați mereu Ca de la Domnul Dumnezeu, Să nu v-abateți, ci să știți – Neîncetat – să Îl slăviți, Din toată inima apoi.