Habacuc 2:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Popoarele neamurilor Le-ați jefuit, astfel și voi Prădați aveți a fi apoi, Din pricina sângelui care L-ați tot vărsat, fără-ncetare, Precum și-a silniciilor Făcute-n contra tuturor, A silniciei îndreptate Spre țară și către cetate, Și către cei ce se vădesc Cum că în țară locuiesc.”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁸ Fiindcă ai jefuit multe națiuni, toate popoarele care vor rămâne te vor jefui! Căci ai vărsat sângele oamenilor și ai comis acte de violență pe pământ, împotriva cetăților și împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Pentru că ai jefuit multe popoare, toți cei rămași din ele te vor jefui. Ți se va întâmpla astfel pentru că ai vărsat sângele oamenilor și din cauza violențelor pe care le-ai făcut în țară împotriva orașului și a tuturor locuitorilor ei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Întrucât ai jefuit multe neamuri, te va jefui pe tine tot restul popoarelor, din cauza sângelui oamenilor și a violenței asupra țării, asupra cetății și a tuturor celor care locuiau în ea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Fiindcă ai jefuit multe neamuri, toată rămășița popoarelor te va jefui din pricina vărsării sângelui oamenilor, din pricina silniciilor făcute în țară, împotriva cetății și împotriva tuturor locuitorilor ei.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Fiindcă ai prădat multe neamuri, și pe tine te va prăda toată rămășița popoarelor, pentru sângele oamenilor și asuprirea ta asupra țării, cetății și tuturor celor ce locuiesc în ea.

Habacuc 2:8 Referans Kwoze

Isaia 33:1

Pustiitorule, îți vine Timpul când fi-va vai de tine, Chiar dacă n-ai fost pustiit Și încă n-ai fost jefuit Tu, cel care te dovedești Precum că știi să jefuiești. Când îți vei duce la-mplinire Lucrarea ta de pustiire, Ai să ajungi ca, negreșit, Să fii la rându-ți pustiit. După ce ai să isprăvești Ce-ai început să jefuiești, Ai să ajungi ca, negreșit, Să fii tu însuți jefuit.”

Habacuc 2:17

Căci silniciile pe care Le-ai săvârșit, fără-ncetare, Contra Libanului – vezi bine – Se vor întoarce peste tine. De pustiirile pe care Le fac ale pădurii fiare Vei fi-ngrozit și-nspăimântat, Pentru tot sângele vărsat, Precum și-a silniciilor Făcute-n contra tuturor, A silniciei îndreptate Spre țară și către cetate, Sau înspre cei ce se vădesc Cum că în țară locuiesc.

Ieremia 27:7

Astfel, oricare-mpărăție Va fi supusă-n fața lui, Precum și-n fața fiului Și al nepotului ce-l are, Până veni-va vremea-n care Și țara lui are să fie Supusă de o-mpărăție Și de un neam cu mult mai mare, Ce se va dovedi mai tare.

Revelația 6:10

Aceste suflete strigau, Cu un glas tare, și ziceau: „Stăpâne Doamne, până când, Să zăbovești, mai ai de gând? Tu, cari ești sfânt și-adevărat, Când ai să judeci, răzbunat Să fie sângele, din noi, Să faci să cadă el apoi, Pe fața-ntregului pământ Și peste cei cari, pe el, sânt?”

Zaharia 14:12

Iată urgia pregătită De către Domnul, hărăzită Popoarelor care, apoi Au să pornească cu război, Către Ierusalim: lovite Ajunge-vor, pe negândite, De o putreziciune mare. Cât încă fi-vor în picioare, Carnea o să le putrezească. Gurile au să se golească Prin putrezirea limbilor; Găvanele ochilor lor, Goale ajunge-vor de-ndat’, Căci ochii se vor fi uscat.

Zaharia 1:15

Cum că mânia-Mi se abate Peste popoarele-ngâmfate. Căci Eu puțin M-am mâniat, Dar ele-apoi M-au ajutat Ca să Mă mânii peste fire Și să stârnesc nenorocire.

Habacuc 2:10

Rușinea casei ți-ai croit Și astfel ai păcătuit Chiar împotrivă-ți, când loveai Popoare și le nimiceai.

Ieremia 51:48

Atuncea, tot acest pământ – Și cerurile câte sânt, Alăturea cu toate cele Care se vor afla pe ele – Asupra lui, cu bucurie, Striga-vor și cu veselie Nespusă, pentru că zăresc Din miazănoapte cum sosesc, Grăbiți, pustiitorii lui, După cuvântul Domnului.”

Ieremia 51:44

Pe Bel, în Babilon apoi, Îl pedepsesc și smulge-voi, Din a lui gură, negreșit, Tot ceea ce a înghițit, Iar neamurile, în ăst fel, N-au să se-ngrămădească-n el! Nici zidul Babilonului – Care se află-n jurul lui – Nu va avea, atunci, scăpare, Căci nu va scăpa de surpare!

Ieremia 51:24

Locuitorilor pe care Țara Haldeilor îi are – Precum și Babilonului Și-asemeni oamenilor lui – Iată, acuma, Eu voiesc, Răsplată, să le dăruiesc, Pentru tot răul cel știut, Sionului, că l-au făcut. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 51:13

„Ascultă tu, acela cari Te afli lângă ape mari, Iar ale tale visterii Nemărginite sunt! Să știi Precum că ceasul ți-a sosit! Se-apropie al tău sfârșit, Iar lăcomia ta vădită Are să fie stăvilită!”

Ieremia 51:8

Dar cade Babilonul – iată – Și zdrobit este, dintr-odată! Plângeți-l dar, popoarelor Și-aduceți leac alinător, Căci poate că își va usca Rana și se va vindeca!”

Ieremia 50:37

Apoi, voi pune sabia Ca împotrivă să le stea Și visteriilor menite Ca să ajungă jefuite!

Ieremia 50:28

Ascultați strigătele lor, Cele ale fugarilor Cari Babilonu-l părăsesc Și care în Sion vestesc O răzbunare-a Domnului, Din pricina Templului Lui!

Ieremia 30:16

Totuși, cei care te mâncau Vor fi mâncați. Cei ce-ți erau Vrăjmași, purtându-ți dușmănie, Au să ajungă în robie. Toți cei care te jefuiesc, Aceeași soartă-mpărtășesc, Pentru că am să-i las să cadă, Jefuitorilor, drept pradă.

Isaia 47:6

Eram furios. Mânia Mea – Ce se vădea nemăsurată – Spre-al Meu popor era-ndreptată. Mi-am pângărit, cu bună știre, A Mea întreagă moștenire, Pentru că am găsit cu cale, Pradă să-l las, mâinilor tale. Însă, după cum am văzut, Tu nici o milă n-ai avut Față de-acel popor al Meu Și-ai pus asupră-i un jug greu. Îi era greu tânărului Și-asemenea bătrânului.

Isaia 33:4

Cum mușița să strângă știe, Și prada voastră o să fie Strânsă la fel. Asemenea Lăcustelor, sar peste ea.”

Psalmi 137:8

Ah, fiica Babilonului, Sortită ești prăpădului! Ferice fie de acel Care-ți va face rău, la fel Precum tu însuți te-ai purtat, Când robi ai tăi, noi ne-am aflat!

Ieremia 50:14

La Babilon vă adunați Și-n linie vă înșirați, Pentru bătaie pregătiți Voi, toți arcașii cei vestiți. La Babilon vă adunați Și arcurile vă-ncordați! Săgeți, nu economisiți, Asupra lui, când le zvârliți, Căci împotriva Domnului E îndreptat păcatul lui!

Езекиел 28:16

Negoțul tău cel mare – iată – Care s-a-ntins și a crescut, De silnicie te-a umplut, Încât căzut-ai în păcat. De-aceea, fost-ai aruncat Din muntele lui Dumnezeu, De unde te pusesem Eu, În mijlocul pietrelor care Luceau cu o putere mare.

Езекиел 39:10

Nu vor mai strânge lemne noi, Din câmp sau din păduri, căci ele – Adică armele acele – Au să le-ajungă, negreșit. Pe cei care i-au jefuit, Atunci ei au să-i urmărească Și au ca să îi jefuiască. Îi vor prăda pe-aceia care I-au tot prădat, fără-ncetare” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Amos 3:10

În tot ce fac se dovedește, Neprihănirea că lipsește. Comori adună în palate, Prin silnicie câștigate Și prin răpire, tot mereu.”

Obadia 1:15

Aproape-i ziua Domnului, Pentru ale pământului Popoare. Precum ai știut La alții să le fi făcut, În vremea ce are să vie, La fel ți se va face ție. Faptele tale, negreșit, Asupra ta vor fi venit.

Proverbe 22:23

Pentru că Domnul Domnilor Va apăra pricina lor, Iar pe cel care-i asuprește, Și El, de viață, îi lipsește.