Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Habacuc 2:1 - Biblia în versuri 2014

1 La turnul meu, apoi, m-am dus, Unde de strajă eram pus, Pentru ca să veghez mereu, La ce-mi va spune Domnul meu, La ce răspuns are să-mi dea, Căci i-am adus plângerea mea.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Voi sta la locul meu de strajă și mă voi așeza în turnul cetățuii. Voi veghea, ca să văd ce-mi va spune și ce voi răspunde când voi fi mustrat.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 M-am dus la locul meu în care îmi făceam serviciul de paznic – ca să veghez și să văd ce îmi va spune Iahve. Așteptam ca El să dea un răspuns reclamației mele.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Voi sta la locul meu de strajă și voi ședea pe fortăreață. Voi avea grijă să văd ce-mi va spune și ce va trebui să răspundă la reproșul meu.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 M-am dus la locul meu de strajă și stăteam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul și ce-mi va răspunde la plângerea mea.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Voi sta la straja mea și mă voi așeza pe turn și voi privi să văd ce‐mi va zice și ce să răspund la plângerea mea.

Gade chapit la Kopi




Habacuc 2:1
23 Referans Kwoze  

După aceea, ca un leu, El a strigat: „În turnul meu, Doamne, de pază eu am stat, Noapte de noapte, și-am vegheat!


„Ierusalime, am adus Niște străjeri și-apoi i-am pus Pe ale tale ziduri stând, Pentru a nu tăcea, nicicând. De-a lungul zilei, n-au să tacă Și nici când noapte-o să se facă. Să nu vă odihniți, defel, Voi care-I amintiți de el, Lui Dumnezeu. Nu încetați,


David, afară, se găsea Și între porți se-adăpostea. Ostașul, de pe zid, s-a dus Spre-acoperișul porții – sus – Și a privit în depărtare. Atuncea, a văzut în zare, Un om ce alerga spre el – Pe câmpuri – singur, singurel.


Voi asculta fără crâcnire, Ceea ce spune Dumnezeu, Pentru că a vorbit, mereu, De pace doar, poporului Și celor ce-s iubiți ai Lui. Ei, însă, trebuie să știe, Să nu mai cadă-n nebunie.


Ascultă-mi glasul, dimineața, Când ruga mi-o îndrept spre Tine, Când înspre Tine-mi ridic fața Și-aștept pentru că știu prea bine


Vreți o dovadă a obține, Cum că Hristos vorbește-n mine: El, care nu S-a dovedit Slab, între voi, ci – negreșit – Plin de putere, a lucrat, În rândul vost’, neîncetat.


„Ești prea drept Doamne, văd eu bine Și nu pot să mă cert cu Tine. Dar totuși, am găsit cu cale, Să Te întreb despre-ale Tale Orânduieli. Cum propășesc Cei răi și-n pace viețuiesc


Aici să vină, căci eu vreau Ca socoteală să îi dau! La fel ca pe un domn, doresc Să îl întâmpin, să-i vorbesc.


Cel cari, de strajă, se găsea Și-n turn la Izreel ședea, De la distanță l-a zărit, Pe Iehu, și a glăsuit: „Iată că văd, în depărtare, Venind spre noi, o ceată mare!” „Un călăreț, trimite-ndată, Să vadă, dacă cei din ceată, Cu gând de pace vin la noi, Sau dacă vin pentru război!” – Zise Ioram, străjerului.


De a-L descoperi, în mine, Pe singurul Său Fiu ceresc, Ca, între Neamuri, să-L vestesc, N-am întrebat pe nimeni, iată.


Ei întind masa și se-așează, În timp ce străjile veghează. În jurul mesei, cu toți stau, Mănâncă liniștiți și beau… Însă de-odat’, s-a auzit Un strigăt care-a poruncit: „Sus voievozi, și fiecare Să-și ungă scutul ce îl are!”


Oh! Dacă aș găsi, cumva, Un om care să mă asculte, Să-mi spun necazurile multe! Voi, plângerea, mi-ați auzit: Iată că am și iscălit Apoi, această apărare! Acum, Cel cari putere are, Să-mi dea răspuns! Cine-o să vie, Potrivnic, oare, să îmi fie, Să îmi arate plângerea Semnată împotriva mea?!


Israeliții au făcut, Pe-ascuns, lucruri ce n-au plăcut Lui Dumnezeu. Necontenit, Ei – în cetăți – au construit Multe-nălțimi. Ele erau În turnurile-n cari ședeau Străjerii, și-au mai fost zidite Și-n cetățuile-ntărite.


„Niște străjeri pun, peste voi: „Fiți cu luare-aminte-apoi, La cetele străjerilor, La sunetul trâmbiței lor!” Dar ei răspund, lipsiți de minte: „Nu vrem ca să luăm aminte!”


Zicându-mi: „Fiu al omului, Te pun – acuma – păzitor, Peste-al lui Israel popor. Când, un cuvânt tu vei avea, Ce va veni din partea Mea, Ai să te duci și ai să spui, Cuvântul Meu, poporului!


Eu, însă, am ca să privesc Spre Domnul și nădăjduiesc În Cel care îmi e mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Căci știu că mă va asculta.


Da, mântuirea Domnului E-aproape de oamenii Lui Care vădesc în orice vreme, Cum că de El știu a se teme, Pentru ca în a noastră țară, Slava să locuiască, iară.


Căci iată ce mi-a poruncit Domnul, atunci când mi-a vorbit: „Du-te acuma și așează, Degrabă, un străjer, de pază. Acesta, grijă, va avea, Să-ți spună tot ce va vedea.”


Tu, fiu al omului, ești cel Pus drept străjer, în Israel. Vei asculta cuvântul Meu, Pentru că trebuie, mereu, Să înștiințezi casa pe care Neamul lui Israel o are.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite