Habacuc 1:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ El e grozav și-nfricoșat Și din el însuși și-a luat Și dreptul și a lui mărire.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ El este îngrozitor și de temut; își are propria lege și nu recunoaște nicio altă autoritate!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Oamenii acestui popor sunt fioroși. Își fac singuri legi și își promovează propria lor dreptate.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Înfricoșător și înspăimântător este el, de la el vine judecata lui și iese faima sa.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ El este grozav și înfricoșat; numai din el însuși îi ies dreptul și mărirea lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Sunt înspăimântători și groaznici; din ei iese judecata lor și slava lor.

Habacuc 1:7 Referans Kwoze

Isaia 18:7

Atunci, poporu-acela tare Va face daruri de mâncare Pentru Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu. Poporul – cari s-a arătat De la-nceput înfricoșat, Zdrobind totul în a lui cale, Iar tot pământul țării sale De multe ape e tăiat Fiind în lung și-n lat brăzdat – Va face daruri, tot mereu, Pentru-al oștirii Dumnezeu. Le va aduce-n locu-n care Se află Numele Său mare, Iar acel loc al Domnului E-n muntele Sionului.

Deuteronom 5:27

Iată ce vrem noi, de la tine: Apropie-te tu, mai bine, De-al nostru Domn. Porunca Lui, Să vii apoi și să ne-o spui. Vom asculta ce îți va spune Domnul și toți ne vom supune, Făcând precum a poruncit.”

Deuteronom 5:19

Să nu furi de la nimenea;

Isaia 18:2

Și îți trimiți solii pe mare. Corăbiile tale sânt Din papură. Duse de vânt, Plutesc pe luciul apelor. Duceți-vă voi, solilor, Până la neamu-acela tare, Pân’ la poporu-acela care De la-nceput, s-a arătat Mare a fi și-nfricoșat, Zdrobind totu’, în a lui cale. Întreg cuprinsul țării sale, De multe râuri, e tăiat, În lung și-n lat fiind brăzdat.

Daniel 2:31

În visul pe cari l-ai avut, Un mare chip tu ai văzut. O strălucire mare-avuse Chipul, cum nu se mai văzuse. Figura înfricoșătoare, În fața ta sta, în picioare.

Isaia 14:17

El zguduia împărății, Lăsând cetățile pustii? El e cel care pustia Lumea, așa precum voia? N-a luat el prinși de război, Pe care i-a-nrobit apoi?”

Isaia 47:8

Ascultă dar, tu ce-a-nvățată, Plăcerilor a fi dedată, Cea care, fără griji, ședeai Și-n a ta inimă ziceai: „Doar eu, nicicând, prea bine știu Că văduvă nu am să fiu, Iar de copii, nici o clipită, Eu nu am ca să fiu lipsită!”

Țefania 2:15

Iată cetatea cea știută Drept veselă și încrezută Cari își ținea privirea sus Și cari în inimă și-a spus: „Doar eu, iar în afara mea, Nu se mai află nimenea!” Vai! Cum ajuns-a ca să fie Doar o întindere pustie, Un loc neprimitor, în care Sunt doar culcușuri pentru fiare! Cei care-o văd, trec fluierând, Spre ea, cu mâna, arătând!”