Filipeni 4:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Pentru a voastră trebuință, El să arete-ngăduință Și să-ngrijească, precum știe, După nespusa-I bogăție, În slava Sa, în ceruri, sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁹ Dumnezeul meu va împlini toate nevoile voastre, potrivit cu bogăția Lui, în glorie, în Cristos Isus.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Doresc ca Dumnezeu să vă rezolve toate problemele voastre materiale conform glorioasei Lui bogății (care există) în Cristos Isus.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Iar Dumnezeul meu va avea grijă să suplinească orice nevoie a voastră, după bogăția gloriei sale în Cristos Isus.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁹ Dumnezeul meu să se îngrijească de orice nevoie a voastră după bogăţia sa, în slavă, în Hristos Iisus.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos.

Filipeni 4:19 Referans Kwoze

Psalmi 84:11

Al nostru Domn și Dumnezeu, Soare și scut este mereu. Domnul aduce îndurare Și slavă, pentru fiecare, Căci de nimic nu e lipsit Cel care e neprihănit.

1 Petru 5:10

Dar Dumnezeul harului – Cel care-n bunătatea Lui, La a Lui slavă, va adus, Acuma, prin Hristos Iisus – După ce o să suferiți Puțin timp doar, desăvârșiți O să vă facă. Vă-ntărește, Putere-apoi, vă dăruiește Și veți ajunge, negreșit, Cu toți, atunci, de neclintit.

1 Timotei 6:17

Îndeamnă-i pe bogații care, Al nostru veac, acum, îi are, Să nu se umfle de trufie Și să nu-și pună-n bogăție, A lor nădejde viitoare, Căci se vădește trecătoare; Ci să și-o pună-n Dumnezeu, Cel ce ne dă totul, mereu, Pentru a noastră bucurie.

Miheia 7:7

Eu, însă, am ca să privesc Spre Domnul și nădăjduiesc În Cel care îmi e mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Căci știu că mă va asculta.

Maleahi 3:10

Aduceți dar, ce se cuvine: Să așezați în visterie Partea ce Îmi revine Mie, Adică acea zeciuială, Pentru a fi – fără-ndoială – Hrană, în Casa Mea. Apoi, Mă puneți la-ncercare voi, Să vadă-ntregul vost’ popor, Cum Eu, al cerului zăvor, Am să-l deschid și-astfel, din zări, Noian de binecuvântări Are să se reverse iară, Și peste voi și peste țară.

Neemia 9:15

Pâine ai dat poporului, Din înălțimea cerului. Apoi, din stâncă ai făcut Să iasă apă de băut. Țara i-ai dat-o-nstăpânire, Ca să o aibă moștenire.

2 Samuel 22:7

Când m-am simțit mai strâmtorat, Pe Dumnezeu, eu L-am chemat. El, glasul, mi l-a auzit Și-ndată-n sprijin, mi-a venit, Din sfântul Său locaș al Lui, Din înălțimea cerului.

Psalmi 36:8

Al desfătărilor șuvoi Îi va scălda-n undele sale, Căci din belșugul Casei Tale, Cu toții fi-vor săturați Și au să fie adăpați.

Coloseni 1:27

Și cărora, acum, a vrut, Ca să le facă cunoscut – Așa cum a găsit cu cale – Această taină-a slavei Sale Și necuprinsa bogăție, Ca Neamurile să o știe. Taina ascunsă, pentru lume, Iată ce spune-acum, anume: Iisus Hristos, aflat în voi, Nădejdea slavei de apoi.

Efeseni 3:16

Ca să Îl rog, ca potrivit Cu harul Său nemărginit – Cu bogăția slavei Sale – Vouă, să vă arate-o cale, Prin care-apoi, să reușiți, Omul lăuntric, să-l zidiți, Prin Duhul Lui, ca, ne-ndoios,

Coloseni 3:16

Cuvântul lui Hristos apoi, Cu toată-nțelepciunea-n voi, Vreau, din belșug, să se găsească, Și-n inimi, să vă locuiască. Necontenit, vă întăriți Și, între voi, vă sfătuiți Cu psalmi și cu cântări cerești – De laudă – duhovnicești, Cu mulțumiri, cântând, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu.

Romani 8:18

Eu socotesc că ne-nsemnate Sunt suferințele-ndurate – În vremile de-acum – de noi, Față de slava de apoi; Față de slava viitoare, Care-o s-o aibă fiecare, Nu-s vrednice a fi aduse Ele, și-alăturea ei, puse.

Efeseni 1:7

Răscumpărare-avem, în El, Prin al Său sânge, și iertate Sunt, ale noastre, mari păcate, Prin bogățiile pe care, Harul cel minunat le are,

2 Corinteni 4:17

Căci întristările pe care Le-avem, o clipă, fiecare, Au să lucreze, pentru noi, O slavă veșnică apoi,

Romani 9:23

Vrând să-Și arate bogăția Și slava Lui și veșnicia Apoi, în niște vase care Făcute-s pentru îndurare – Mai dinainte pregătite – Și, pentru slava Lui, gătite? (În ceea ce mărturisesc, Să știți că, despre noi, vorbesc.)

Efeseni 3:8

Mie, celui mai ne-nsemnat, Dintre toți sfinții care sânt, Îmi este dat, pe-acest pământ, Ca înspre Neamuri să mă duc, Pentru ca vești să le aduc, De bogății ce-s nepătrunse, Cari, în Hristos, au fost ascunse.

Psalmi 130:7

Israele, nădejdea toată Să-Ți fie-n Domnul așezată! Să ai, prin marea-I îndurare, Belșugul de răscumpărare!…

Psalmi 104:24

Ce multe-s, Doamne, ale Tale Lucrări! Tu ai găsit cu cale, Ca să le faci cu-nțelepciune, Ca pe pământ să le poți pune.

Efeseni 1:18

Și să vă fie luminați Ochii și inima, dragi frați, Ca să priceapă fiecare, Nădejdea, din a Lui chemare, Și bogăția slavei Lui – A moștenirii Domnului, În toți cei sfinți. Vă dau de știre,

Efeseni 2:7

Pentru ca astfel, fraților, Să se arate-n viitor – În vremuri care au să vie – Nemărginita bogăție A harului, pe care-l are, În bunătatea Lui cea mare, Pe care, în Hristos, apoi, A arătat-o, pentru noi.

Romani 2:4

Sau poate că disprețuiești Tu, bogățiile cerești, Ale îngăduinței Lui Și a răbdării Domnului, Care-i atât de-ndelungată? Dar, bunătatea arătată, De Dumnezeu, nu ți se pare, Că a-ndemnat, pe fiecare, Către o stare de căință, Adică înspre pocăință?

2 Cronici 18:13

„Spun ceea ce, de sus, îmi vine”– Răspunse Mica-ndată. „Eu, Doar ce-mi va spune Dumnezeu, Am să rostesc. Nimic mai mult, Căci eu, de Dumnezeu, ascult. Viu este Domnul, că-i voi spune Tot ce în inimă-mi va pune.”

Geneza 48:15

Iacov, pe Iosif, îl chemase Întâi, și-l binecuvântase, Spunându-i: „Domnul Dumnezeu, În fața cărui umblu eu – Din ziua-n care m-am născut – Domnul în care au crezut Avram, Isac – părinții mei – Cel ce m-a izbăvit, pe ei –

Daniel 6:22

Află că Dumnezeul meu – Căruia Îi slujesc mereu – Pe al Său înger l-a trimis Și leilor gura le-a-nchis. Iată că ei nu au putut, Nimic ca să îmi fi făcut, Căci față de-al meu Dumnezeu, Nevinovat mă aflu eu. Nevinovat – cum știi prea bine – Mă aflu și față de tine, Căci nici un rău n-am săvârșit Să merit să fiu pedepsit!”

Romani 11:33

Adâncă-i a lui Dumnezeu Înțelepciune și știință! Bogată-i a Lui cunoștință! El are judecăți ascunse Cari nu pot fi, de noi, pătrunse! Și cât pot fi de ne-nțelese Cărările, de El, alese!

1 Petru 5:1

„Prezbiterilor, le vorbesc, Căci vreau ca să îi sfătuiesc, Pentru că eu, prezbiter sânt – Martor al lui Hristos Cel Sfânt – La tot ceea ce-a pătimit, Și care, parte, am primit, La slava Lui neprețuită Care va fi descoperită:

1 Tesaloniceni 2:12

V-am învățat – dragii mei frați – Ca-n vrednic chip, să vă purtați, Față de Dumnezeu, Cel care Vă dă Împărăția-I mare, Chemându-vă la slava Lui.

Romani 1:8

„Întâi de toate, îmi doresc, Lui Dumnezeu, să-I mulțumesc – Cât am să pot eu, de frumos – Prin Domnul nost’, Iisus Hristos, Pentru voi toți, căci e vestită Credința voastră, și-i vădită În toată lumea. Dumnezeu,

Ioan 20:27

Apoi, pe Toma, l-a chemat Și, mâinile, i-a arătat, Zicând: „În palme, să-Mi privești! Cu degetul, să pipăiești, Ca să simți urma cuiului! Adă-ți dar mâna, să o pui În coasta Mea și, credincios, Fii Tomo, nu necredincios!”

Ioan 20:17

„Nu Mă mai ține”-a zis Iisus, „Pentru că, încă, nu M-am dus, În cer, la Tatăl. Te grăbește Și pe ai Mei frați, îi vestește, Că am să urc, la Tatăl Meu. La ceruri merg, la Dumnezeu, Cel care e și-al vostru Tată, Și Dumnezeu vi-e, totodată.”

Filimon 1:4

Îi mulțumesc lui Dumnezeu Și-n rugăciuni, te pomenesc – De câte ori îmi amintesc –

2 Corinteni 12:21

Mă tem că dacă am să viu, Să nu ajung, din nou, să fiu Smerit, de Dumnezeu, apoi, Și să îi plâng, pe mulți, din voi, Pentru că au păcătuit, Fără a se fi pocăit, În urmă, de necurăție, De spurcăciuni, sau de curvie.”

Neemia 5:19

Doamne, să-Ți amintești de mine Și pomenește-mă, spre bine, Pentru tot ceea ce-ai văzut, Pentru popor, că am făcut!”

Matei 6:32

Toate acestea-s căutate, De neamuri. Ele vă sunt date De Tatăl vostru, care știe De ce anume o să fie Nevoie. Acum, ascultați:

Filipeni 4:7

Astfel, pacea lui Dumnezeu – Care întrece, tot mereu, Orice pricepere – apoi, Are a vă păzi pe voi, Și inimile voastre – iată – Și gândurile, totodată, În Domnul nost’, Hristos Iisus. Atâta am avut, de spus.

2 Cronici 31:8

Când Ezechia și cei cari Peste popor erau mai mari Grămezile le-au observat, Poporu-au binecuvântat.