10 O bucurie am avut, În Domnu-atunci când am văzut, Precum că voi ați reușit – Față de mine – în sfârșit, Simțirile – dragii mei frați – S-ajungeți ca să le schimbați. Ăst lucru, voi, de mult, l-ați vrut, Însă, prilej, nu ați avut.
10 M-am bucurat foarte mult în Stăpân(ul nostru) pentru că ați început să fiți din nou preocupați de mine. Desigur, voi ați avut această dorință, dar v-a lipsit ocazia să o puneți în practică.
10 Am avut o mare bucurie în Domnul, că, în sfârșit, ați putut să vă înnoiți iarăși simțămintele voastre față de mine. Vă gândeați voi la așa ceva, dar vă lipsea prilejul.
Iar când, la voi, am poposit Și, în nevoie, m-am găsit, Feritu-m-am, ca nu cumva, Să îi fiu sarcină, cuiva. Dacă, nevoi m-au încolțit, De ele-atunci, au îngrijit Frații care-au venit apoi, Din Macedonia, la voi. În toate, eu am căutat – Și am să caut, ne-ncetat – Să mă feresc, ca nu cumva, Să-ngreunez, pe cineva.
Deci, cât are prilej, oricine Va trebui să facă bine, Dar mai ales – vă îndemn eu – Să faceți bine, tot mereu – Pe cât vă este cu putință – La frații voștri, de credință.
Căci numai lucrul, în Hristos, De moarte-aproape, l-a adus, Fiindcă viața-n joc și-a pus, Ca să-mplinească, negreșit, Ceea ce vouă v-a lipsit – Adică, slujbei voastre. El S-a străduit, în acest fel, Să facă ceea ce e bine Și să lucreze, pentru mine.”
„Pavel și Timotei, pe care, Drept robi, Iisus Hristos îi are – Având alăturea de ei, Episcopi și pe toți acei Care, acum, diaconi sânt – Către întreg poporul sfânt, Pe cari, Hristos l-a câștigat Și este, în Filipi, aflat: