Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Filipeni 3:10 - Biblia în versuri 2014

10 Cu o dorință de nespus, Cătam să Îl cunosc, pe El, Și să-nțeleg apoi, astfel, Puterea învierii Lui; Cu suferința Domnului, Voiam să fiu, în părtășie, Și-asemeni Lui, moartea să-mi fie.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

10 Doresc să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă asemăn cu El în moartea Lui,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Doresc să Îl cunosc pe El și să beneficiez de forța prin care a fost înviat. Vreau să fiu partener cu El la suferințe și să mă identific cu moartea Lui.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Pe el [vreau] să-l cunosc și puterea învierii lui și comuniunea la pătimirile sale, fiind conformat cu el în moarte,

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

10 ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, să iau parte la patimile Lui, să mă fac asemenea Lui în moarte,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui;

Gade chapit la Kopi




Filipeni 3:10
34 Referans Kwoze  

Eu, cu Hristos, sunt răstignit, Și azi trăiesc… dar, de trăit, Nu mai trăiesc eu – să știți bine – Ci doar Hristos trăiește-n mine. În viața care o trăiesc Acum, în trup, împărtășesc Credința-n Fiul Cel pe care, Al nostru Dumnezeu Îl are, Cari m-a iubit și-apoi S-a dat, Pentru ca eu să fiu salvat.


Și dacă rang de fii avem, Atunci moștenitori suntem: Îl moștenim, pe Cel de Sus, Noi, împreună cu Iisus, Dacă-mpreună cu El știm, Cu-adevărat, să suferim, Ca să fim proslăviți apoi, Asemeni lui Hristos, și noi.


Ba și acum, când le privesc, Tot pierdere, le socotesc, Față de-un preț nespus de mare, Pe cari cunoașterea îl are, A Domnului meu Cel de Sus, Cari este chiar Hristos Iisus. Doar pentru El, pierdut-am toate Și am ajuns a le socoate, Drept un nimic, drept un gunoi, Să pot a-L câștiga apoi, Chiar pe Hristos și, negreșit,


Și, prin aceasta doar, noi știm, Că Îl cunoaștem, de păzim Poruncile care s-au dat, Pe care, El ni le-a lăsat.


„Deci, dacă voi, dragii mei frați, Sunteți, acuma, înviați, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus, Să căutați lucruri de sus, De-acolo, de unde, mereu – La dreapta – lângă Dumnezeu, Hristos se află așezat.


În suferința mea, apoi, Iată, mă bucur, pentru voi. În trupul meu, se împlinește Chiar suferința ce-I lipsește, Azi, lui Hristos – deci trupului – Adică, Bisericii Lui.


Căci după cum, neîndoios, De suferința lui Hristos, Parte avem, din belșug, noi, Tot prin Hristos, avem apoi, Parte, de multă mângâiere Și alinare, în durere.


Să fie binecuvântat Dar, Dumnezeu, neîncetat – El, Tatăl Domnului Iisus – Cel care, nouă, ne-a adus, Acuma, o nădejde vie, Prin marea Sa mărinimie – Față de noi – căci ne-a născut Din nou, prin ceea ce-a făcut, Când, pe Hristos, L-a înviat Dintre cei morți. Astfel, ne-a dat,


Într-adevăr, El S-a vădit, Prin slăbiciune, răstignit; Dar prin acea putere mare, Pe care Dumnezeu o are, Acum, mereu, trăiește El. Cu noi, s-a întâmplat, la fel, Căci slabi, în El, ne-am arătat, Dar prin puterea ce s-a dat, De la al nostru Dumnezeu, Tari ne vom ține, tot mereu, Și plini de viață, vom fi noi, Astfel, cu El, față de voi.


Acel care, Cuvântul Lui, Îl va păzi, a Domnului Iubire va ajunge-n el, Desăvârșită-n acest fel, Și, prin aceasta, arătăm, Cum că în El, noi ne aflăm.


Și ce-i veșnica viață? Iată: Este-a Te ști pe Tine, Tată, Precum și pe Hristos Iisus, Cari, la porunca Ta, S-a dus,


Pe cei pe cari i-a cunoscut, Mai dinainte i-a știut Și-a hotărât ca ei să vie Mai dinainte, ca să fie, Apoi, asemeni chipului Pe care-l are Fiul Lui, Ca între mai mulți frați, astfel, Să poată fi Cel dintâi, El.


Eu sunt Cel viu; Eu am murit, Dar iată că am înviat Și viu sunt, cu adevărat, În vecii vecilor. Doar Eu Țin ale morții chei, mereu, Și-a Locuinței morților.


Pe voi, cei care v-ați aflat Morți, în greșeală și-n păcat, În firea pământească-odată – Cari, împrejur, n-a fost tăiată – La viața veșnică, mereu, Ați fost aduși, de Dumnezeu, Prin El, după ce v-a iertat Orice greșeli și-orice păcat.


Atuncea, când vom fi uniți Cu toții și desăvârșiți, Doar într-o singură credință Și-ntr-o deplină cunoștință A Fiului lui Dumnezeu; Atuncea numai – vă spun eu – Vom fi ajunși la acea stare – Deosebită – de om mare, La plinătate, în statură, După a lui Hristos măsură.


Iată că El ne-a izbăvit, Iar moartea nu ne-a mai lovit; Și-avem nădejde că, de-acum, Încă un timp, pe-al vieții drum, De noi, are să se-ngrijească Și are să ne izbăvească.


Nimeni, cu sila, nu Mi-o ia: O dau Eu – e-n puterea Mea. Putere am ca să o dau Și pot, apoi, iarăș’ s-o iau: Astă poruncă, am primit, Când – de la Tatăl – am venit.”


„Putem!”– I-au zis. „E-adevărat: Veți bea, și voi, paharul Meu. Cu-acel botez, cu care Eu, Curând, am să fiu botezat, Și voi veți fi; însă, de stat, La dreapta și la stânga Mea, Nu ține-acum, de nimenea, Ci doar de Bunul Dumnezeu. Deci, nu vă pot așeza Eu. Aceste locuri vor fi date Celor căror le-au fost păstrate.”


„Domnul a zis: „Cel înțelept Să nu se țină că-i deștept. Să nu se laude că are, Cumva, înțelepciune mare. Dacă e tare cineva Să nu se laude, cumva, La nimeni, cu a lui tărie. Bogatul, cu-a lui bogăție, Să nu se laude nici el.


Prea bine știm că este scris: „Din a Ta pricină, sortiți – Morții – suntem, și socotiți Drept niște oi, pentru tăiat.”


Și nimeni să nu îndrăznească, De-acum, să mă mai necăjească, Căci port, pe trup, semnele care, Domnul Iisus Hristos le are.


Însă, drept este – socotesc – Cât, în ăst cort, mai locuiesc, Aminte, să v-aduc, mereu, Și astfel, treji, să vă țin eu;


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite