22 Pe Timotei, îl știți și iată, Îi știți și râvna încercată. El e asemeni fiului Care, pe lângă, tatăl lui, Ca și un rob, s-a arătat Și-n Evanghelie, a lucrat Alături mie, dragii mei, Pentru înaintarea ei.
Pentru aceasta – cum am zis – Pe Timotei, vi l-am trimis, Care, în Domnul, negreșit, Este al meu copil, iubit Și credincios. O să sosească Și are să vă amintească De felu-n care-n Hristos, eu Știut-am să mă port, mereu, De felu-n cari i-am învățat, Pe oameni, când am colindat Bisericile-nfiripate, Luând cetate, cu cetate.”
Spre Timotei, cel prea iubit, Copilul meu, adeverit A fi-n credință: îndurare, Pace și har, de la Cel care E Tatăl nostru, Cel de Sus, Și-apoi, de la Hristos Iisus.
Spre Timotei, cel prea iubit, Copilul meu, adeverit A fi-n credință: îndurare, Pace și har, de la Cel care E Tatăl nostru, Cel de Sus, Și-apoi, de la Hristos Iisus!
Iată dar, ce poruncă, vreau Acuma, Timotei, să-ți dau: Așa cum ți s-a prorocit, Tu – fiule – necontenit, Puterile, ți le adună, Ca să te lupți lupta cea bună,
Pe-al nostru frate, l-am trimis, Cu ei – așa precum am zis – Căci râvna care-a arătat-o, Mai înainte-am încercat-o, În felurite-mprejurări, Date de-atâtea întâmplări, Și-acum, văzut-am că arată, O râvnă, și mai înfocată, Dată de-ncrederea pe care – În voi – fratele-acest o are.
Spre cel care e Tit chemat, Copilul meu adevărat Întru credința ce-o păzim Și amândoi o-mpărtășim: Pace și har, să-ți dea, mereu, Al nostru Tată – Dumnezeu – Și-asemenea, Hristos Iisus, Mântuitorul Cel de Sus!
Eu știu că tu, necontenit, În de aproape-ai urmărit Învățătura ce-o vestesc, Puterea ce o stăpânesc, Apoi credința mea cea mare, Îndelungata mea răbdare, Dragostea și răbdarea mea.
Prin ceea ce v-am spus, nu vreau Ca o poruncă, să vă dau, Ci râvna altora, doresc – Prin ce v-am scris – să o stârnesc, Și vreau să fie încercată Iubirea voastră, de-i curată.
Dacă sosește Timotei, Să aveți grijă, dragii mei, Ca, fără teamă, printre voi, Să se simțească el, apoi. El este prins – cum sunt și eu – În lucrul Domnului, mereu.
E drept ca astfel, să gândesc, Despre voi toți, căci vă iubesc Și-n inimă, vă port, mereu, Căci voi, atât în lanțul meu, În întăriri și-n apărare A Evangheliei lucrare, Părtași, cu mine, sunteți dar – Cu toții – la același har.
Vreau să vă spun, dragii mei frați, Căci trebuie ca să aflați Că-mprejurările în care Mă aflu, în a mea lucrare, Făcut-au ca, necontenit, Ceea ce-am propovăduit – Adică Evanghelia mea – Câștig să poată a avea Și să înainteze bine.
Atunci când vei fi reușit Să pui, în mintea fraților, Ăst lucru, un bun slujitor – Al lui Hristos – te dovedești, Pentru că știi să te hrănești Doar cu cuvintele pe care, Credința noastră-n ea le are. De-asemeni – dragă Timotei – Tu trebuie să pui, în ei, Învățătura ce ți-am dat-o, Pe cari, mereu, tu ai urmat-o.