Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Filipeni 2:2 - Biblia în versuri 2014

2 Vă rog atunci, pe fiecare, Să încercați să-mi faceți mie, O negrăită bucurie, Ținându-vă strâns, în unire, Având o singură simțire, O dragoste, un singur gând Și-un suflet, în al vostru rând.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 faceți-mi bucuria deplină și fiți în același gând, având aceeași dragoste, fiind uniți în suflet și având un singur scop!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Dacă vă caracterizează aceste lucruri, vă cer să îmi faceți o bucurie completă demonstrând unitate în ce privește mentalitatea, dragostea, spiritul (acțiunilor) și scopul (vostru).

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 faceți-mi bucuria deplină: să gândiți la fel, să aveți aceeași iubire, aceeași simțire, un singur cuget!

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 faceţi-mi bucuria deplină şi gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceeaşi simţire, un singur cuget.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 faceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând.

Gade chapit la Kopi




Filipeni 2:2
28 Referans Kwoze  

Un lucru, să mai țineți minte: S-aveți aceleași simțăminte, Unii față de alții. Stați, Doar în smerenie. Nu umblați După un lucru socotit Înalt, ci stați la cel smerit. Să căutați a fi deștepți: Nu vă dați, singuri, înțelepți.”


Și vă îndemn, din nou anume, Ca pentru-al lui Iisus Sfânt Nume, S-aveți un fel doar, de vorbire. Nu vă lăsați conduși de fire, Și nu lăsați ca între voi Să fie dezbinări apoi; Ci vreau să învățați să fiți, În gând și-n simț, mereu uniți.


„Încolo, frații mei iubiți, Eu vreau ca, sănătoși, să fiți. Desăvârșiți-vă, mereu, Îmbărbătându-vă, la greu. În cugete, curați să fiți Și-n pace numai, să trăiți. Atunci, al păcii Dumnezeu – Precum și-al dragostei – mereu, Vă va veghea și, negreșit, În toate, vă va fi păzit.


Mai mare bucurie, eu, Decât s-aud de-ai mei copii Că umblă-n adevăr, să știi Că, niciodată, n-am avut.


Ținând Cuvântul vieții, sus, În ziua lui Hristos Iisus, Ca să mă laud, așadar, Că nu mi-a fost truda-n zadar.


Din Templu, zilnic, ei erau. Acasă, pâinile frângeau, Luând hrana, în curăție De inimă și bucurie.


Iată că mi s-a dat de știre, Și foarte mult m-am bucurat Atuncea când eu am aflat, Pe unii, din copiii tăi, Umblând, acum, pe drepte căi – În adevăr – necontenit, După porunca ce-am primit, Chiar de la Tatăl nost’, ceresc.


Noi, însă, frații mei iubiți De Domnul, nu mai contenim, Lui Dumnezeu, să-I mulțumim, Că va ales spre mântuire – De la-nceput – și spre sfințire, În Duhul adevărului, Precum și în credința lui.


Chiar dacă eu – pe al meu drum – Departe sunt, de voi, acum, Totuși – cu duhul – negreșit, Sunt lângă voi, necontenit, Privind cu bucurie-apoi, La rânduiala dintre voi Și la tăria de credință, Pe cari, cu mare sârguință, O țineți, în Hristos Iisus.


Astfel dar, lui Evodia – Precum și lui Sintichia – Îndemn le dau, ca orișicând, Să fie-n Domnul, doar un gând.


Căci n-am pe nimeni, ca și el, Care să poată-n acest fel, Simțirea să mi-o-mpărtășească Și care să se îngrijească, De starea voastră. Știu prea bine,


Să știți că n-am fost mângâiați Doar prin venirea lui – dragi frați – Ci și prin mângâierea care I-ați dăruit-o fiecare. Când Tit, la noi, a poposit, În grabă, ne-a istorisit, Despre dorința ce-o purtați, De lacrima ce o vărsați, De râvna voastră, pentru mine. Aceste vești mi-au făcut bine, Astfel încât, când le-am aflat, Cu mult mai mult, m-am bucurat.


De-aceea-n acest fel v-am scris, Pentru că-n gândul meu, mi-am zis, Precum că, la venirea mea, Nu vreau, ca parte, a avea, Cumva, apoi, de întristare, Tocmai de la aceia care Ar trebui ca, bucurie, Să poată a-mi aduce, mie. Însă, referitor la voi, Încredințat sunt eu apoi, Precum că bucuria mea, Și-a voastră e, de-asemenea.


Noroadele se adunau Lângă apostoli, căci vedeau Minuni și semne-nfăptuite, Prin ei, și boli tămăduite. În al lui Solomon pridvor Ședeau, în fața tuturor,


Fiu al lui Iacov. Toți stăteau Și, într-un cuget, stăruiau, Mereu, în rugăciuni. Cu ei, Erau și câteva femei: Maria – mama Domnului – Iar, lângă ea, toți frații Lui.


Neîncetat, mă rog apoi, Cu bucurie doar, dragi frați,


Mireasa este-a mirelui; Prietenul acestuia, Ce bucurie va avea, Că șade-alăturea de mire, Putând s-asculte-a sa vorbire! Acum, această bucurie Care îmi este dată mie – Aflați dar – că este deplină Și, veșnic, ea are să țină.


De ale tale lacrimi – eu – Aminte, îmi aduc, mereu, Pentru că tare îmi doresc, Din nou, ca să te întâlnesc Și sufletul, umplut, să-mi fie, Astfel, de-o mare bucurie.


În ziua, care se numea A Cincizecimii, se găsea Ceata apostolilor, toată, În acel loc, iar, adunată.


În Domnul, fă-mi, dacă se poate, Atâta bine, iubit frate, Să-nviorezi, te rog frumos, Bătrâna-mi inimă-n Hristos.


În pace doar, să viețuiești, Din pricină că ai mei frați Și-ai mei prieteni sunt aflați În sânul tău. Pace să ai


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite