19 În Domnul, eu nădăjduiesc, Că am să pot să reușesc, În a-l trimite – dragii mei – Curând, la voi, pe Timotei, Să-mi crească inima apoi, Când voi avea știri, despre voi.
19 Cu ajutorul Stăpânului Isus, sper că în scurt timp voi putea trimite la voi pe Timotei, ca să fiu încurajat de tot ce voi afla prin intermediul lui despre situația voastră.
Pentru aceasta – cum am zis – Pe Timotei, vi l-am trimis, Care, în Domnul, negreșit, Este al meu copil, iubit Și credincios. O să sosească Și are să vă amintească De felu-n care-n Hristos, eu Știut-am să mă port, mereu, De felu-n cari i-am învățat, Pe oameni, când am colindat Bisericile-nfiripate, Luând cetate, cu cetate.”
Și de aceea, dragii mei, Pe al nost’ frate, Timotei – Care, în Dumnezeu, slujește Și Evanghelia o vestește – În grabă, l-am trimis, la voi. El vă va mângâia apoi, Iar prin ceea ce-o să lucreze, Are să vă îmbărbăteze, Pentru ca să aveți putință, De a vă ține în credință,
„Pavel și Timotei, pe care, Drept robi, Iisus Hristos îi are – Având alăturea de ei, Episcopi și pe toți acei Care, acum, diaconi sânt – Către întreg poporul sfânt, Pe cari, Hristos l-a câștigat Și este, în Filipi, aflat:
În grabă, l-am trimis, apoi, Ca să-l vedeți și astfel, voi, Un bun prilej să căpătați, Prin care să vă bucurați, Iar eu să pot ca, în sfârșit, Să nu mai fiu așa mâhnit.
Iată ce trebuie să știți, Când, despre-așa ceva, vorbiți: „Doar dacă Domnul o să vrea, Ca viață, încă, să ne dea, Vom face-un lucru oarecare, Sau face-vom lucrul cutare.”
Din astă pricină, acum, Sufăr, pe-al vieții mele drum, Aceste lucruri. Dar, rușine, Mie nu-mi este, căci știu bine, În ce anume am crezut, Iar după câte am văzut, Eu sunt convins, precum că El Are putere și, astfel, O să păzească, ne-ncetat, Ceea ce I-am încredințat, Până când acea zi anume Are să vină, peste lume.
Noi trebuie ca, tot mereu, Să-I mulțumim lui Dumnezeu Pentru că, iată, am văzut Cum că credința va crescut Și-asemeni, dragostea frățească Ajuns-a, mult, să se sporească.
Și voi dar, să luați aminte, Căci după ce ați auzit Cuvântul ce vi l-am vestit – Cuvântul adevărului – (Al Evangheliei Domnului Și-al mântuirii) și-ați crezut În El, credința a făcut Ca Duhul Sfânt, făgăduit, Să se pogoare, negreșit, Din slăvi, pentru ca voi să fiți, În acest fel, pecetluiți,
„Și Timotei, al nostru frate – Și-al meu tovarăș – „sănătate”, Prin mine-acuma, v-a trimis; Și Luciu, tot așa, v-a scris. Iason, Sosipater apoi – Rudele mele – pentru voi, Tot „sănătate” v-au transmis.
Isaia tot așa a zis Și-n prorocia lui a scris: „În vremile ce au să vină, Din Iese, crește-o Rădăcină, Ca peste Neamuri să domnească, Iar ele să nădăjduiască În al Său Nume, tot mereu.”
„Domnul, astfel, a cuvântat: „Mereu să fie blestemat Omul acel ce va avea, Pusă în om, încrederea Și care sprijin și-ajutor Așteaptă de la muritor Și își abate, tot mereu, Inima, de la Dumnezeu!
Care, prin El, credeți apoi, În Dumnezeu ce L-a-nviat Din morți și, slavă, El I-a dat, Pentru a face cu putință, S-aveți nădejde și credință, În Dumnezeu, neîncetat.
În urmă, Pavel a plecat, La Derbe, și-apoi a intrat Și în cetatea Listra. El A cunoscut, în locu-acel, Un om pe care l-a-ndrăgit, Cari, Timotei, era numit. Mamă iudeică, el avea, Iar tată, grec. Iaconia
Astfel, în nerăbdarea mea, Cerut-am știri, să mi se dea, Despre credința ce-o aveți, Temându-mă să nu cădeți, Să nu ajungă cineva, Ca, de Ispititor, cumva, Să fie-n urmă, ispitit, Și astfel, să fi ostenit Degeaba numai, dragii mei.