Filipeni 2:15 - Biblia în versuri 201415 Căci astfel doar, vă dovediți, Cum că sunteți neprihăniți, Sunteți curați și că, mereu, Fii Îi sunteți, lui Dumnezeu, În mijlocul unui neam care E de-o ticăloșie mare Și e stricat – în el apoi – Lumini, în lume, fiind voi, Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească15 ca să fiți fără vină și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără cusur, în mijlocul unei generații corupte și pervertite, în care străluciți ca niște lumini în lume, Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201815 ca să Îl reprezentați (onorabil) pe Dumnezeu ca fii ai Săi. Astfel să străluciți ca niște lumini în mijlocul lumii formate din această generație necinstită și degradată (moral). Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202015 ca să fiți fără vină și curați, copii neprihăniți ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generații perverse și rătăcite între care voi străluciți ca niște luminători în lume! Gade chapit laRomână Noul Testament Interconfesional 200915 ca să fiţi fără vină şi curaţi, copii neprihăniţi ai lui Dumnezeu, în mijlocul unor oameni nedrepţi şi rătăciţi, în care voi să străluciţi ca nişte lumini în lume, Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu15 ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume, Gade chapit la |
Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;
Cât despre voi, este știută – Căci peste tot e cunoscută – Acum, a voastră ascultare, Și pildă-i pentru fiecare. Mă bucur, sincer, pentru voi, Și vă doresc la toți, apoi, Ca, ne-ncetat, să căutați, Cu-nțelepciune, să lucrați. Când, pentru „bine”, osteniți, Vreau, înțelepți, să vă vădiți. Față de „rău”, dragii mei frați, Drept proști, voi să vă arătați.
Dar voi trebuie să iubiți Pe-ai voști vrăjmași; să-nfăptuiți Doar binele; să-mprumutați, Și-n schimb, nimic să n-așteptați. De-i dați, sfatului Meu, urmare, Răsplata voastră-n cer e mare Și, fii, ai Celui Prea Înalt, Aveți să fiți, căci nu e alt’ Asemenea cu El. Vă spun Că El e și cu cel rău bun, Și cu cei nemulțumitori.
Atuncea, toți aceia cari Erau slujbașii săi cei mari, Cu-nfrigurare au cătat Ceva în contra lui, legat De treburi din împărăție, Să poată-n urmă ca să vie În fața împăratului Spre a pârî purtarea lui. Dar orișicât s-au străduit, Nici o greșeală n-au găsit Și astfel, despre lucrul său, N-au putut spune nimic rău.
Acum, de unde ai căzut, Te sfătuiesc să-ți amintești Și-ți spun ca să te pocăiești. La prima dragoste apoi, Întoarce-te tu, înapoi. Așa să faci, și va fi bine, Căci altfel, voi veni la tine Și am să iau sfeșnicul tău, Ca să îl mut din locul său. Ăst lucru, ai să îl pățești, În caz că nu te pocăiești.