Filipeni 2:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Pentru că numai Dumnezeu E Cel care lucrează-n voi, Dând fiecăruia apoi – După plăcerea Lui – voință, Înfăptuire, biruință.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹³ căci Dumnezeu este Cel Ce lucrează în voi și voința și înfăptuirea, după buna Lui plăcere.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Dumnezeu este Cel care vă va oferi atât dorința, cât și posibilitatea să realizați faptele care corespund scopurilor Sale bune.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ De fapt, Dumnezeu este cel care lucrează în voi: el vă face și să voiți, și să înfăptuiți, după placul său.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹³ fiindcă Dumnezeu este Cel care lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să înfăptuiţi totul după bunăvoinţa sa.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea.

Filipeni 2:13 Referans Kwoze

Evrei 13:21

Să facă, în orice, să fiți, Neîncetat, desăvârșiți, Ca să-mpliniți, astfel, apoi, Dorința Lui, având în voi Doar ceea ce, neîndoios, Plăcut Îi este lui Hristos. Slavă să aibă El, din plin, În vecii vecilor! Amin.

2 Corinteni 3:5

Nu că noi înșine apoi, Suntem în stare ca, prin noi, S-ajungem să gândim ceva, Ce vine de la noi, cumva; Priceperea noastră, mereu, Ne vine de la Dumnezeu,

2 Timotei 1:9

Din slăvile cerești – de sus – El, mântuire, ne-a adus, Căci îndurare-a arătat, Chemarea sfântă, când ne-a dat, Nu după fapta omului, Ci după hotărârea Lui Și după harul arătat Cari, prin Iisus Hristos, e dat, De la-nceput, pe veșnicie,

Romani 9:16

Deci, nu atârnă – vedeți bine – De cel ce vrea și nici de cine Aleargă, ci de Dumnezeu Cari va avea milă mereu.

1 Corinteni 15:10

Prin harul Său, sunt, astăzi, eu, Ceea ce sunt. Iar harul Lui, Aflați dar, că zadarnic, nu-i, Față de mine. M-am trudit, Mai mult decât s-au ostenit Toți, laolaltă; dar nu eu, Ci harul de la Dumnezeu, Aflat în mine, ne-ncetat, Este cel care a lucrat.

Ioan 3:27

Ioan, atunci, a cuvântat: „Omul primește ce-i e dat, Din cer. Atâta doar! Vedeți?

Efeseni 1:11

Prin el, noi fost-am hărăziți Moștenitori și, rânduiți, Mai dinainte, de Acel Cari face totul, cum vrea El,

1 Corinteni 12:6

Lucruri sunt multe, tot mereu, Dar este-un singur Dumnezeu, Cari face totu-n toți apoi,

2 Tesaloniceni 1:11

Tocmai de-aceea, necurmat, Pe Dumnezeu, noi L-am rugat Ca vrednici, El să vă găsească, De-a Lui chemări și să-mplinească, Mereu, cu mari puteri apoi, Orice dorință este-n voi – Din bunătate zămislită – Și-orice lucrare, răsărită, Dintr-o credință-adevărată,

Efeseni 1:5

De la-nceput, când ne-a chemat Și ne-a ales, ne-a rânduit Ca, prin Hristos Cel răstignit, Noi să ajungem, înfiați, După plăcerea Lui – dragi frați –

Efeseni 2:8

Căci doar prin har, azi, vă găsiți – Și prin credință – mântuiți.

1 Regi 8:58

Și inima lui Israel Să se întoarcă, înspre El, Păzind poruncile lăsate Și legile ce au fost date – Așa precum le-a rânduit – Părinților, când le-a vorbit!

Psalmi 119:36

Deschisă inima să-mi fie, Spre-nvățătura minunată – Care de Tine-a fost lăsată – Nu spre câștig! O, Domnul meu,

Luca 12:32

De-aceea, zic Eu: turmă mică, Tu, niciodată, să n-ai frică, Fiindcă ești a Tatălui Și-ți dă Împărăția Lui.

Efeseni 1:9

Căci iată, a binevoit Ca să ne fi descoperit, Acuma, taina voii Sale, Așa cum a găsit cu cale, După un plan alcătuit În Sine însuși, negreșit.

Ioan 6:65

Sfârșind apoi, aceste toate, Mai zise: „Nimenea nu poate, Veni la Mine, nechemat, Ci numai dacă i-a fost dat, De Tatăl Meu.” Când auziră,

Ieremia 32:38

Popor al Meu vor fi mereu, Iar Eu le voi fi Dumnezeu.

Romani 9:11

Cei doi copii nu se născură Și astfel, încă, nu făcură Bine sau rău – dar, ca, mereu, Ceea ce Domnul Dumnezeu Mai dinainte-a stabilit, Pe veci să fie neclintit, Prin care astfel s-a făcut Alegerea cari n-a cerut Fapte, căci ea – de bună seamă – Este a Celui care cheamă –

Ieremia 31:33

În urmă, zis-a Domnul Sfânt: „Iată dar, noul legământ, Pe care-l fac cu Israel: „Voi pune Legea Mea, în el, Și o va ști al său popor, Căci scrisă-i ea-n inima lor. Ei toți vor fi poporul Meu, Iar Eu le voi fi Dumnezeu.

Proverbe 21:1

E inima-mpăratului Un râu, în mâna Domnului, Pe care El îl va lăsa Să curgă, după voia Sa.

Esdra 1:1

În Persia, înscăunat Fusese Cir, drept împărat. În primul său an de domnie, S-a împlinit o prorocie Ce Ieremie o făcuse, Așa după cum Domnul spuse. În acel an, Domnu-a trezit Duhul lui Cir cel ce-a domnit Peste ținutul Perșilor. Atunci, spre știrea tuturor, Cir poruncit-a să se scrie Epistole-n împărăție Și prin viu grai să se vestească Porunca cea împărătească:

Esdra 7:27

Să binecuvântăm, mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu, Acela care a lucrat La inimă, la împărat, Spre a slăvi Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are!

Esdra 1:5

Astfel, toți capii de familie Din a lui Iuda seminție, Întreg soborul de preoți Și-asemenea Leviții toți Al căror duh s-a dezmorțit Fiind de Dumnezeu – trezit, În mare grabă se-adunară Și spre Ierusalim plecară, Să Îi zidească Domnului, O casă, spre a fi a Lui.

2 Cronici 30:12

În Iuda, mâna Domnului, La inima poporului – În acea vreme – a lucrat, Încât cu toți au ascultat Porunca împăratului Și-a căpeteniilor lui.

Ioan 6:45

Știți că-n vechime s-a tot zis, Iar, în proroci, se află scris: „Cu toții fi-vor învățați, De Dumnezeu”. Acum, aflați Că oricine L-a ascultat, Pe Tatăl Meu, și a luat Învățăturile Lui, vine, Ca să Mă caute, pe Mine.

Isaia 26:12

Cu pace, ne învrednicești, Pe noi, Tu Doamne, și voiești Ca tot ceea ce facem noi, Tu să îndeplinești apoi.

Psalmi 141:4

Să nu-mi lași inima cuprinsă De lucruri rele și împinsă La faptele nelegiuite, De oamenii cei răi iubite! Cu cei cari rele făptuiesc, Nu mă lăsa să mă-nsoțesc, Să nu ajung apoi să vreau Ca la al lor ospăț să stau!

Neemia 2:4

„Ce vrei să-mi ceri?”– a întrebat, Îndată, al meu împărat. Atuncea, Dumnezeului Cari este Domn al cerului, În mare grabă, m-am rugat

1 Petru 1:3

Să fie binecuvântat Dar, Dumnezeu, neîncetat – El, Tatăl Domnului Iisus – Cel care, nouă, ne-a adus, Acuma, o nădejde vie, Prin marea Sa mărinimie – Față de noi – căci ne-a născut Din nou, prin ceea ce-a făcut, Când, pe Hristos, L-a înviat Dintre cei morți. Astfel, ne-a dat,

Fapte 11:21

Prin multe locuri, au umblat Și, peste tot, neîncetat, Al Domnului braț i-a-nsoțit. În număr mare, au venit Oameni, care i-au ascultat. Încrezători, s-au arătat, În vorba lor, în ce-au văzut, Și-apoi, în Domnul, au crezut.

Psalmi 110:3

Poporu-i plin de-nflăcărare, Când Îți aduni oastea cea mere. Tinerii Tăi, în haine sfinte, Ca roua vin să-Ți stea-nainte.

Iov 33:29

Aceste lucruri, Dumnezeu Le face – după cum cred eu – Prin mare îndurarea Lui – De două, trei ori – omului,

Luca 2:14

„Slăvit fie Domnul, mereu, În locuri ce prea-nalte sânt! Pacea coboare pe pământ, Peste întreg cuprinsul lui, Între oamenii Domnului!”

Romani 12:3

Prin harul care mi-a fost dat, Eu vă îndemn, neîncetat, Ca nicicând, nimeni dintre voi, Să nu își facă, mai apoi, Câte-o părere despre sine, Mai ‘naltă decât se cuvine. Să arătați, astfel, dreptate, Și simțăminte cumpătate, Când este vorba despre „sine”, Cari să se potrivească bine Doar cu măsura de credință Pe care orișice ființă O are, de la Dumnezeu – Acesta a fost sfatul meu.