Filipeni 2:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „Dacă-n Hristos, cumva, apare, În rândul vostru, o-ndemnare, Sau dacă e vreo mângâiere, Pe care dragostea o cere, Sau dacă e o legătură A Duhului, sau o măsură De milostenie și-ndurare,

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹ Așadar, dacă este vreo încurajare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo părtășie a Duhului, dacă este vreun simțământ și vreo îndurare,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ În concluzie, vă sugerez să verificați dacă între voi există următoarele obiceiuri: încurajarea în (urmarea lui) Cristos, consolarea produsă de practicarea dragostei, colaborare reciprocă determinată de Spirit, bunăvoință și milă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Deci dacă este o mângâiere în Cristos, dacă este o stimulare a iubirii, dacă este o comuniune a duhului, dacă este o simțire și îndurare,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹ Aşadar, dacă există vreo încurajare în Hristos, vreo mângâiere a iubirii, vreo împărtăşire a Duhului, dragoste şi îndurare,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare,

Filipeni 2:1 Referans Kwoze

Coloseni 3:12

Deci, voi care, de Dumnezeu, Ați fost aleși să fiți mereu, Sfinți și iubiți, să învățați, Necontenit, să vă-mbrăcați, Cu inimi pline de-ndurare, Cu bunătate, cu răbdare, Cu o smerenie dovedită Și o blândețe nesfârșită.

1 Ioan 4:12

Pe Dumnezeu, să-L fi văzut Nimeni; dar dacă ne iubim Unii pe alții, atunci știm Căci Dumnezeu rămâne-n noi Și vom cunoaște mai apoi, Că dragostea Lui, răsădită În noi, este desăvârșită.

2 Corinteni 13:14

Dragostea Tatălui de Sus, Cu harul Domnului Iisus Și-mpărtășirea Duhului Cel Sfânt, dat, prin iubirea Lui, Să le aveți, cu voi, din plin, Spre-a vă-nsoți în veci! Amin.”

Coloseni 2:2

Mă lupt ca-mbărbătați să fie, În inimi – ei – și să se ție Uniți în dragoste, să poată S-adune bogăția toată A plinătății de știință, Prin care vor avea putință Ca să cunoască fiecare, Apoi, această taină mare, A Dumnezeului de Sus – Adică, pe Hristos Iisus –

1 Corinteni 12:13

După cum știți, dragii mei frați, De-un Duh, am fost noi, botezați, Chemați fiind ca să venim Și-un singur trup s-alcătuim – Fie Iudei sau Greci, cu stare De robi sau slobozi. Fiecare, Dintre acei care-s chemați, De-un singur Duh, sunt, adăpați.

Psalmi 133:1

Plăcut e, frații când se-adună Să locuiască împreună!

Galateni 5:22

Acum dar, să cunoașteți voi Și roada Duhului apoi: Doar dragoste ea o să fie, Pace, precum și bucurie Și o răbdare-ndelungată Și bunătate arătată; Credincioșia-n urmă vine, Precum și facerea de bine

Galateni 4:6

Iar dacă Tatălui de Sus, Fii Îi suntem, acum v-a pus, În inimi, Duhul Sfânt, pe care, Doar Fiul Său, Iisus, Îl are, Iar Duhu-acesta strigă – iată – „Ava”, ceea ce-nseamnă „Tată!”

Fapte 4:32

Mulțimea celor ce credeau, Un trup și-un suflet doar, erau. De obște le aveau pe toate Și nu sta nimeni a socoate Care ar fi averea lui.

1 Ioan 3:24

Cel cari, porunca, Îi păzește, În Dumnezeu se regăsește, Iar Domnul va rămâne-n el. Cunoaștem că, în acest fel, El e în noi, prin Duhul dat, Duh care-i de la El plecat.”

Ioan 17:13

Acuma, însă, clipa vine, Și-am să Mă-ntorc, din nou, la Tine. Eu spun acestea, cât mai sânt, Încă, în lume, pe pământ, Căci vreau, deplină ca să fie, În ei, această bucurie.

1 Ioan 4:16

Iată că noi am cunoscut Și totodată, am crezut În dragostea lui Dumnezeu, Față de noi. Domnul, mereu, E dragoste; deci orșicine, Dacă în dragoste se ține, Să știe că, în Dumnezeu, O să rămână, tot mereu.

Filipeni 3:3

Căci cei ce-s împrejur tăiați, Suntem chiar noi, dragii mei frați: Noi – care Îl slujim, mereu, Prin Duhul Sfânt, pe Dumnezeu – Noi – cei care am încercat, Atuncea când ne-am lăudat, S-aducem laude-n Iisus – Noi – cari, nădejdea, nu ne-am pus În lucrurile pământești, Ci doar în cele ce-s cerești.

1 Corinteni 3:16

„Nu știți că al lui Dumnezeu Templu, doar voi sunteți, mereu? Nu știți că Duhul Lui Cel Sfânt Șade în voi, pe-acest pământ?

Romani 8:26

Dar Duhul, sprijin ni S-a dat, Și ne ajută, ne-ncetat, În slăbiciune, căci nu știm, Când ne rugăm, cum să vorbim. De-aceea, Duhul mijlocește Și-n locul nostru, El vorbește, Scoțând suspine negrăite, Spre a fi, rugile, primite.

Romani 5:5

Nădejdea, astfel întărită, Nu ne înșeală, niciodată, Pentru că-n noi a fost turnată Iubirea, de la Dumnezeu, Pe care o purtăm, mereu, În încercări, pe-acest pământ, În inimă, prin Duhul Sfânt.

Fapte 2:46

Din Templu, zilnic, ei erau. Acasă, pâinile frângeau, Luând hrana, în curăție De inimă și bucurie.

1 Petru 1:2

După știința arătată, De la-nceput, de-al nostru Tată, Și prin acea sfințire, care, O face Duhul, spre-ascultare, Precum, însă, și spre stropire A sângelui dat peste fire, De Domnul nost’, Hristos Iisus: Eu, har și pace, v-am adus – Căci ele sunt neprețuite – Și vă doresc a fi-nmulțite!

Evrei 6:18

Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,

Filipeni 1:8

Martor îmi este Dumnezeu, Că vă iubesc, pe toți, mereu – Cu o iubire de nespus – În Domnul nost’, Hristos Iisus.

Efeseni 4:4

Este un singur trup vădit, Și-un singur Duh doar, negreșit, Precum și voi ați fost chemați La o nădejde doar, dragi frați.

2 Corinteni 2:14

„Să-I mulțumim, lui Dumnezeu, Care ne poartă, tot mereu, În carul Său – neîndoios – De biruință, în Hristos, Și care-n orice loc, prin noi, Își răspândește, mai apoi, Mireasma cunoștinței lui Și a științei Domnului.

1 Corinteni 15:31

Sunt în primejdie, mereu, Și-n fiecare clipă, eu, De moarte, simt, că sunt vânat. Atât este de-adevărat Lucrul acesta, fraților – Și-l spun, în fața tuturor – Pe cât este de-adevărat Căci, pricină de lăudat, În Domnul nost’, Iisus Hristos, Îmi sunteți voi, neîndoios.

Ioan 14:27

Eu vă dau, vouă, pacea Mea – N-o dau cum lumea ști s-o dea. În inimi, nu vă tulburați, Și nici să nu vă-nspăimântați.

Ioan 14:18

N-am să vă las orfani, pe voi, Ci am să Mă întorc ‘napoi.

Luca 2:25

Ierusalimul găzduia, Un om curat, ce se vădea De Duhul Sfânt călăuzit Și Simeon era numit. De multă vreme-aștepta el, O mângâiere-n Israel.

Isaia 16:11

Precum o harfă, tot mereu, Pentru Moab, sufletul meu Plânge acum. Inima mea Se tânguie de-asemenea, Și pentru Chir-Hares. Dar iată,