Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Filipeni 1:8 - Biblia în versuri 2014

8 Martor îmi este Dumnezeu, Că vă iubesc, pe toți, mereu – Cu o iubire de nespus – În Domnul nost’, Hristos Iisus.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

8 Căci martor îmi este Dumnezeu că tânjesc după voi toți cu simțămintele lui Cristos Isus.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Dumnezeu poate să confirme că vă iubesc pe toți cu afecțiunea lui Cristos Isus.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe voi toți cu aceleași sentimente ca ale lui Cristos Isus.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

8 Căci Dumnezeu îmi este martor că mi-e dor de voi toţi din adâncul iubirii lui Hristos Iisus.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toți cu o dragoste nespusă în Isus Hristos.

Gade chapit la Kopi




Filipeni 1:8
24 Referans Kwoze  

„De-aceea, frații mei iubiți – De mine-atât de mult doriți, Căci voi sunteți cununa mea Și bucuria-asemenea – Rămâneți tari, vă îndemn eu, În Domnul nostru, tot mereu.


Pe care Îl slujesc mereu, În al meu duh, fără-ncetare, Trudind în Evanghelia care E-a Fiului Său – cum v-am spus – A Domnului Hristos Iisus, Martor îmi e, precum că eu, În rugăciune, tot mereu, Vă pomenesc, cerând apoi,


De ale tale lacrimi – eu – Aminte, îmi aduc, mereu, Pentru că tare îmi doresc, Din nou, ca să te întâlnesc Și sufletul, umplut, să-mi fie, Astfel, de-o mare bucurie.


În dragostea pe care noi O arătăm, față de voi, Gata eram, nu să vorbim, Ca Evanghelia s-o vestim, Ci însăși viața noastră-apoi, Am fi jertfit-o, pentru voi. Iată dar, cât de scumpi erați Atuncea, pentru noi, dragi frați.


„Spun adevărul în Hristos, Pentru că nu sunt mincinos: Martor îmi e cugetul meu, Care e luminat, mereu, De Duhul Sfânt, că simt o mare


Pe el – inima mea – apoi, Ți-l voi trimite înapoi.


„Îmi este Efraim, iubit? Un scump copil, s-a dovedit?” „Atunci când despre el vorbesc, Pe dată Eu Îmi amintesc De el, cu mare gingășie Și simt un foc, flacăra vie, Căci arde inima în Mine. De-aceea, îi voi face bine Și-am să-i arăt, fără-ncetare, Nemărginita-Mi îndurare.”


„Doresc să știți bine, apoi, Ce luptă duc eu, pentru voi – Pentru cei care vă aflați În Laodiceea, dragi frați, Și pentru cei ce n-au putut, Fața, încă, să-mi fi văzut.


Voi sunteți copilașii mei, Pentru că voi sunteți acei Care mă faceți, cu putere, Să simt a nașterii durere, Până când iar, Hristos, apoi, Își dobândește chip, în voi.


Nu mint, în ceea ce scriu eu, Martor îmi este Dumnezeu.


Fratele Tit, pentru voi, are O dragoste, cu mult mai mare, Căci ascultare, voi vădiți Și ați știut ca să-l primiți, Cu frică și cu tremur, mare.


Prea bine știm că, pentru noi, Nu sunteți, la strâmtoare, voi. Însă, s-a strâns inima voastră, Mereu, doar din pricina noastră.


Și-o datorăm Domnului, care, Ne-a dat atâta îndurare. În urma ei, ne-a cercetat Soarele Său, ce s-a-nălțat


Din cerul Tău, Tu să privești Către pământ, ca să zărești Al Tău locaș sfânt și slăvit. Dar unde s-o fi risipit Râvna care cu Tine sta Și-asemenea puterea Ta? Al inimii Tale fior, Cu șirul îndurărilor Nenumărate, de la Tine, Nu se arată, pentru mine.


Precum o harfă, tot mereu, Pentru Moab, sufletul meu Plânge acum. Inima mea Se tânguie de-asemenea, Și pentru Chir-Hares. Dar iată,


Acela cari, în lume, are O bogăție foarte mare – Și-l vede pe fratele său, Că-i în nevoie și-i e rău – Iar inima și-o va închide, Fără ca, mâna, a-i întinde, Cum va rămâne – întreb eu – În dragostea lui Dumnezeu?


În Domnul, fă-mi, dacă se poate, Atâta bine, iubit frate, Să-nviorezi, te rog frumos, Bătrâna-mi inimă-n Hristos.


Într-adevăr – cum ați aflat – Nicicând, n-am întrebuințat, Cuvintele lingușitoare, Nici vorbele amăgitoare, Nici lăcomia. Dumnezeu Ne este martor, tot mereu.


Deci, voi care, de Dumnezeu, Ați fost aleși să fiți mereu, Sfinți și iubiți, să învățați, Necontenit, să vă-mbrăcați, Cu inimi pline de-ndurare, Cu bunătate, cu răbdare, Cu o smerenie dovedită Și o blândețe nesfârșită.


Să știți, că el dorea fierbinte, Ca să vă vadă, dinainte, Pe voi, și-acum era mâhnit Căci ați aflat ce-a suferit, Fiind bolnav. E-adevărat,


„Dacă-n Hristos, cumva, apare, În rândul vostru, o-ndemnare, Sau dacă e vreo mângâiere, Pe care dragostea o cere, Sau dacă e o legătură A Duhului, sau o măsură De milostenie și-ndurare,


Într-adevăr, ne bucurăm, Necontenit, când observăm Precum că slabi ne-arătăm noi, În timp ce tari v-ați vădit voi, Și-aducem rugăciunea noastră, Pentru desăvârșirea voastră.


Acuma chiar, martorul meu Este în cer, la Dumnezeu! Apărătorul meu – știu bine! – În locu-nalt e! Râd de mine


Toți, fii ai Tatălui de Sus, Sunteți, prin crezul în Iisus.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite